Netanyahu și „eliberarea” Gaza: O ironie sinistră
Într-o declarație care ar putea rivaliza cu cele mai absurde scenarii dintr-un film de groază, Benjamin Netanyahu, premierul israelian, a afirmat că ocuparea orașului Gaza este „cea mai bună modalitate de a pune rapid capăt războiului”. Oare ce minte sclipitoare a născocit această idee? Poate că, în viziunea sa distorsionată, „eliberarea” Gaza este sinonimă cu distrugerea ei completă.
Netanyahu, cu un aplomb demn de un actor de comedie, a declarat că Israelul nu are „de ales” decât să „termine treaba” și să „învingă” Hamas. Aparent, în mintea sa, a războiului nu este despre salvarea vieților, ci despre a se asigura că dușmanii sunt complet anihilați. O abordare care, să recunoaștem, nu este deloc străină de istoria conflictelor armate.
Cu un cinism care ar face orice dictator să roșească, Netanyahu a susținut că 70-75% din Gaza se află sub controlul militar israelian. Dar, desigur, nu se oprește aici. El a identificat „bastioanele” rămase ale Hamas, ca și cum ar vorbi despre un joc de strategie, și a ordonat armatei să „dezmembreze” aceste zone. O terminologie care sugerează o abordare militară brută, dar care, în viziunea sa, este justă și necesară.
Într-o tentativă de a adăuga un strop de umanitate în acest cocktail toxic de violență, Netanyahu a promis că va permite civililor să se refugieze în zonele sigure desemnate, unde vor avea „hrană, securitate și îngrijire medicală din belșug”. Oare câți dintre acești civili vor supraviețui până la momentul în care vor ajunge în aceste „zone sigure”? Este o întrebare care rămâne fără răspuns în fața unei ofensive militare implacabile.
Și, ca un adevărat maestru al manipulării, Netanyahu a enunțat cele cinci principii ale Israelului pentru încheierea războiului, care includ dezarmarea Hamas și instituirea unei „administrații civile alternative”. Oare ce fel de „administrație civilă” ar putea înlocui o organizație pe care el o consideră genocidară? Este o întrebare care ar trebui să ne preocupe pe toți.
Într-o notă de sarcasm, Netanyahu a criticat presa internațională pentru că a căzut în capcana propagandei Hamas, arătând fotografii cu copii subnutriți și etichetându-le „fals”. Este fascinant cum un lider poate să conteste realitatea în fața unei crize umanitare evidente, transformând suferința în instrument de manipulare politică. În loc să recunoască tragedia umană, el preferă să o folosească ca pe un argument în favoarea acțiunilor sale.
În concluzie, declarațiile lui Netanyahu nu sunt doar o simplă retorică de război, ci o dovadă a unei gândiri care prioritizează puterea și controlul în detrimentul vieților omenești. Oare câte vieți trebuie să fie sacrificate pentru a satisface ambițiile unui lider care pare să fi pierdut contactul cu realitatea? Aceasta este întrebarea care ar trebui să ne bântuie pe toți.
Sursa: News.ro
