Guvernul Olandez: Campionii Ipocriziei sau Salvatorii Ucrainei?
Într-o lume perfectă, discursurile politice ar fi mai mult decât fumigene aruncate în ochii cetățenilor și ai presei. Însă, în realitate, ele sunt adesea doar o colecție de promisiuni fără acoperire, iar recentul discurs al lui Dick Schoof, noul premier olandez, nu pare să se abată de la această tradiție. Schoof, fostul șef al serviciului de informații olandez, a promis în fața parlamentului că guvernul său va sprijini ‘financiar, militar și politic’ Ucraina și că va atinge ținta de 2% din PIB pentru cheltuieli militare. Sună nobil, nu-i așa? Dar cât de realist este acest angajament în contextul unei Europe zguduite de crize multiple?
„Nu ar trebui să fim naivi”, a spus Schoof, referindu-se la războiul din Ucraina ca la un teatru de operațiuni unde „viața umană nu are importanță pentru Rusia”. Dar să ne întrebăm, cât de naivi trebuie să fim noi pentru a crede că aceste declarații sunt altceva decât retorică politică? În timp ce Schoof își exprimă îngrijorările, Ţările de Jos, sub conducerea predecesorului său, au semnat un acord de asistență militară de două miliarde de euro pentru Ucraina pe zece ani. Impresionant, dar oare aceste cifre maschează o realitate mai puțin eroică?
Pe de altă parte, Schoof a menționat amenințarea principală pentru Ţările de Jos venind ‘în mod clar din Est’. Este aceasta o recunoaștere a unei amenințări reale sau doar o tactică de a devia atenția de la problemele interne? Și dacă chiar este o amenințare atât de iminentă, de ce guvernul olandez nu a luat măsuri mai concrete în trecut? Poate pentru că, după cum a recunoscut și Schoof, fiind fost șef al serviciilor de securitate, este „un pic mai îngrijorat decât alții”.
În plus, Schoof conduce un guvern cu o componență neobișnuită, lipsită de liderii celor patru partide de dreapta care au negociat o coaliție după victoria în alegeri a liderului de extremă dreapta Geert Wilders. Acesta din urmă a renunțat la ambiția de a deveni prim-ministru, ceea ce arată o fracturare clară a scenei politice olandeze. Cum va influența aceasta capacitatea guvernului de a-și îndeplini promisiunile grandioase?
În final, Schoof a avertizat că Ţările de Jos nu vor impune reguli mai stricte în materie de politică de mediu decât alte state. „Nu suntem obligați întotdeauna să fim primii în clasă. Și nu ne putem permite să fim”, a subliniat el. Această declarație pare să fie un ecou al realității politice în care trăim, unde promisiunile de sprijin și solidaritate sunt deseori umbrite de interese naționale mai presante.
Deci, ce ne rămâne de făcut? Să sperăm că promisiunile lui Schoof nu sunt doar cuvinte aruncate în vânt, ci vor fi urmate de acțiuni concrete care să sprijine cu adevărat Ucraina în aceste vremuri tulburi și să contribuie la o Europă mai sigură și mai unită. Sau, poate, să ne pregătim pentru dezamăgirea inevitabilă care urmează adesea retoricii politice înalte.
Sursa: stirileprotv.ro
