Franța, Telegram și Cenzura: O Poveste de Groază
Pavel Durov, miliardarul fondator al aplicației de mesagerie Telegram, a ieșit la rampă cu o acuzație care ar face orice român să se îndoiască de integritatea serviciilor secrete franceze. Într-o zi de alegeri parlamentare din Republica Moldova, Durov a susținut că agențiile de informații din Franța i-au cerut, printr-un intermediar, să cenzureze anumite voci de pe platforma sa. O favoare, desigur, în schimbul unui ajutor în procesul său din Franța. Cât de cinic poate fi acest joc de putere?
Într-o postare pe rețeaua socială X, Durov a subliniat că, în timp ce era reținut la Paris, a fost contactat de un intermediar care i-a cerut să elimine canale Telegram din Moldova. Aceste canale, conform lui Durov, încălcau regulile platformei, dar întrebarea rămâne: de ce serviciile franceze s-ar implica în politica moldovenească? Oare nu este suficient de evident că astfel de manevre sunt o formă de manipulare politică?
Ministrul francez de externe a fost rapid pe fază, subliniind că Durov a mai făcut acuzații similare și în România, sugerând că miliardarul are o obsesie pentru a arunca vina pe alții în timpul alegerilor. Dar, oare, nu este aceasta o dovadă a unei complicități mai mari, în care puterile externe își impun voința asupra unor națiuni mai mici?
În 2024, Durov a fost reținut în Franța pentru acuzații legate de crima organizată, iar acum, în 2025, se află din nou în centrul atenției, acuzând Franța de o tentativă de cenzură. Întrebarea care se ridică este: cât de departe sunt dispuși să meargă acești funcționari publici pentru a-și proteja interesele? Cât de mult pot manipula ei opinia publică și libertatea de exprimare?
Durov a explicat că, în schimbul cenzurii, agențiile franceze i-ar fi promis că vor „spune lucruri bune” despre el judecătorului care a ordonat arestarea sa. Aceasta nu este doar o tentativă de a influența un proces judiciar, ci o dovadă clară a corupției sistemice care bântuie instituțiile statului. Dacă acest lucru nu este inacceptabil, atunci ce este?
În plus, Durov a adus în discuție și un alt aspect alarmant: dacă agenția franceză chiar a contactat judecătorul, atunci aceasta ar reprezenta o gravă încălcare a separării puterilor. Dar dacă nu a făcut-o, atunci cum putem să nu ne întrebăm despre motivele din spatele acestor manevre? Este clar că se urmărește influențarea evoluțiilor politice din Europa de Est, iar acest lucru nu poate fi trecut cu vederea.
În concluzie, cazul Pavel Durov este un exemplu perfect al modului în care puterea și corupția se împletesc într-o rețea complexă de interese. Cât de mult va mai tolera comunitatea internațională astfel de abuzuri? Rămâne de văzut, dar este evident că trebuie să ne trezim și să ne opunem acestor practici inacceptabile.
Sursa: Agerpres
