Corupția Ucide, Dar Cine Plânge pentru Gaza?
Ah, ce vremuri minunate trăim, când marile puteri ale lumii se joacă de-a războiul în curtea celor mici. Peste 30 de morți în Gaza, dar cine numără? Aparent, doar serviciile de urgență care încă mai pot să țină pasul cu macabrul recensământ. Ce ironie cruntă este să auzi de negocieri pentru armistițiu când bombele îți decorează cerul, nu-i așa?
Și în acest tablou de groază, ministrul israelian al apărării promite escaladarea atacurilor. Bravo lui, aplauze! Hamas răspunde, Israelul continuă, un ping-pong diplomatic cu rachete și vieți omenești. Dar stai, nu te grăbi să te îngrozești, pentru că aceasta este doar o zi obișnuită în Gaza. O familie întreagă, al-Ghoul, spulberată într-o secundă, dar cine mai are timp să plângă pentru morți când următoarea lovitură este pe drum?
Și cum stăm noi, restul lumii, privim spectacolul de pe margine, cu popcornul în mână, așteptând să vedem cine va câștiga acest meci sângeros. ONU, acea entitate grandioasă, își exprimă îngrijorările, dar cu o pasivitate ce te-ar face să crezi că discută despre vreme, nu despre vieți pierdute. Și în tot acest timp, negocierile de la Doha, ce minunată farsă, un teatru absurd în care actorii poartă măști de diplomat dar joacă scenarii scrise de alții.
La finalul zilei, ce rămâne? Un număr care crește, 45.000 de civili morți, dar cine îi numără? Gaza, o fâșie de pământ uitată de umanitate, unde drepturile omului sunt doar o glumă proastă, iar suferința este moneda de schimb în negocieri politice. Dar, să nu uităm, este important să rămânem conectați la realitatea virtuală a rețelelor sociale, să dăm like și share, pentru că, în fond, asta contează, nu?
Revoltător este că în timp ce unii își numără morții, alții își numără profiturile și își planifică următoarea mișcare pe tabla de șah a geopoliticii. Și în acest joc macabru, Gaza nu este decât un pion sacrificabil, iar noi, spectatorii, suntem complici prin tăcerea și indiferența noastră. Până când?
