Tezaurul Dacic Furat: Complicitatea tăcută!
Într-un spectacol grotesc de ineficiență, poliția olandeză a făcut o incursiune în casa unei românce, într-o încercare disperată de a găsi indicii despre furtul tezaurului dacic de la Muzeul Drents. Oh, ce surpriză, au confiscat mașini și telefoane, dar, așa cum era de așteptat, femeia nu este considerată suspect. Așadar, ce avem aici? Un circ mediatic plin de zgomot și fără nicio substanță, menit să distragă atenția de la incompetența crasă a autorităților.
Și să nu uităm de judecătorul de instrucție, care a permis percheziția. Probabil a bătut din palme de entuziasm, gândindu-se cât de bine va arăta acest gest în fața presei. Între timp, comorile noastre naționale sunt probabil pe cale să fie topite sau vândute pe piața neagră, în timp ce autoritățile bat pasul pe loc.
Procurorul Debby Homans, într-o declarație de-a dreptul hilară, sugerează că furtul a fost comandat. Ei bine, cine ar fi ghicit? Un furt de tezaur, comandat? Ce revelație! Între timp, poliția ‘încă mai caută’ comorile de aur. Poate ar trebui să înceapă să caute și un pic de competență și integritate în propriile rânduri.
Și, ca să adăugăm insultă la injurie, Muzeul Drents a fost ‘din nou deschis publicului’. Bravo lor! Au deschis ușile pentru a expune ce? Goliciunea și vulnerabilitatea patrimoniului cultural în fața hoților și a indolenței autorităților? O adevărată paradă a absurdului și a incompetenței.
În final, acest episod nu este doar despre un furt de artefacte. Este despre un sistem care eșuează lamentabil în a proteja comorile umanității. Este despre jocuri de putere, despre acoperirea ineficienței și despre o lume în care valorile culturale sunt sacrificate pe altarul neglijenței. Este un scenariu repetitiv, în care autoritățile joacă rolul de Sisif, împingând etern același bolovan al incompetenței în vârful muntelui de birocrație, doar pentru a-l lăsa să cadă din nou, în dauna noastră, a tuturor.
