Politica internațională sau teatrul absurd?
Într-o lume în care liderii se întâlnesc pentru a discuta despre pace, dialogul devine adesea o fantezie. Președintele sud-coreean, Lee Jae Myung, a cerut ajutorul Chinei pentru a relua discuțiile cu Coreea de Nord, un stat care, în mod ironic, refuză constant orice formă de comunicare cu sudul. Xi Jinping, cu un zâmbet diplomatic, se arată dispus să coopereze, dar oare nu este doar o mascaradă bine orchestrată pentru a ascunde adevăratele intenții ale ambelor părți?
Lee, recent ales, promite să întărească relațiile cu Statele Unite, dar fără a se îndepărta de China. Este ca și cum ai încerca să jonglezi cu torțe aprinse, fără să te arzi. Xi, la rândul său, subliniază importanța relațiilor cu Seulul, dar în spatele ușilor închise, jocurile de putere continuă. Afirmând că este optimist în privința angajamentului cu Coreea de Nord, Lee pare să ignore faptul că nord-coreenii au respins cu vehemență orice propunere de dialog.
Coreea de Nord, cu Kim Jong Un la timonă, refuză să discute cu Sudul, dar este dispusă să negocieze cu SUA, cu condiția ca Washingtonul să renunțe la cererile de denuclearizare. Oare ce fel de joc se joacă aici? Unul în care victimele sunt cetățenii, iar liderii se îmbrățișează în fața camerelor, dar se sfâșie în culise?
Într-un summit recent, Xi a propus modalități de a deschide un nou capitol în relațiile bilaterale, dar cuvintele sale sunt doar un balsam pe o rană adâncă. „Respectarea reciprocă a sistemelor sociale” sună frumos, dar în realitate, este o mascare a diferențelor fundamentale care separă cele două națiuni. În timp ce liderii discută despre inteligența artificială și biofarmaceutice, protestele din stradă cresc, iar cetățenii cer să fie auziți.
În timpul întâlnirii dintre Xi și Lee, sute de protestatari au strigat „China Afară”, evidențiind tensiunile care mocnesc sub suprafață. Lee, în loc să asculte vocea poporului său, ordonă reprimarea acestor voci disidente. Este o ironie amară că, în timp ce liderii se întâlnesc pentru a discuta despre cooperare, cetățenii lor sunt reduși la tăcere.
Cadourile simbolice oferite de Lee lui Xi, cum ar fi tabla de Go din lemn prețios, sunt doar gesturi care ascund o realitate mult mai sumbră. În timp ce se fac promisiuni de prietenie, adevărul este că relațiile internaționale sunt adesea un joc de putere, în care cei mai vulnerabili sunt lăsați deoparte. Coreea de Sud, aliat militar al SUA, se află într-o poziție delicată, iar dependența sa de comerțul cu China complică și mai mult situația.
Astfel, în timp ce liderii se străduiesc să construiască un pod între națiuni, realitatea este că acest pod este construit pe nisipuri mișcătoare. Într-o lume în care dialogul este adesea o iluzie, cetățenii trebuie să își regăsească vocea și să refuze să mai fie doar spectatori într-un spectacol de teatru absurd.
Sursa: PROTV
