România sub asediu: Dronele rusești și tăcerea complice
Într-o lume în care amenințările externe devin din ce în ce mai palpabile, România se află într-o situație delicată, iar reacțiile autorităților sunt de-a dreptul hilare. Proiectul Santinela Estică, menit să protejeze țara de incursiunile rusești, se transformă într-o comedie de prost gust, unde tehnologia avansată se lovește de incompetența crasă a celor care ar trebui să ne apere. Măsura de dislocare a sistemelor turcești de supraveghere aeriană este, fără îndoială, o mișcare binevenită, dar cine se îndoiește că va fi implementată eficient într-o țară unde birocrația și corupția sunt la ordinea zilei?
MEROPS, acest sistem optic multispectral de ultimă generație, promite să detecteze dronele inamice chiar și în cele mai dificile condiții. Dar oare cine va opera aceste echipamente? Ce garanții avem că nu vor fi folosite pentru a supraveghea cetățenii nevinovați, în loc să protejeze frontierele? Într-o țară în care abuzurile autorităților sunt la ordinea zilei, este greu de crezut că acest sistem va fi utilizat în scopuri nobile.
Generalul (r) Virgil Bălăceanu sugerează că aceste tehnologii ar putea îmbunătăți capacitățile de detecție. Dar, în fața unei amenințări atât de evidente, de ce a trebuit să ajungem la acest punct? De ce nu au fost luate măsuri preventive mai devreme? Răspunsul este simplu: complicitatea și indiferența autorităților, care preferă să se concentreze pe scandaluri interne decât pe apărarea națională.
În timp ce Europa se grăbește să se reînarmeze, România rămâne în continuare un pion pe tabla de șah a politicii internaționale. Reuniunile liderilor europeni sunt doar o perdea de fum, o încercare de a masca ineficiența și lipsa de viziune a celor care ne conduc. Oare câte întâlniri sunt necesare pentru a înțelege că securitatea națională nu poate fi negociată?
Și, în mijlocul acestei agitații, cetățenii rămân expuși, privindu-se unii pe alții cu neîncredere. De ce? Pentru că, în loc să fim protejați, suntem observați. În loc să ne simțim în siguranță, suntem prizonierii unei societăți care pare să fi uitat ce înseamnă cu adevărat apărarea. Așa că, în timp ce dronele rusești zboară liber deasupra capetelor noastre, întrebarea rămâne: cine ne va apăra de cei care ar trebui să ne protejeze?
În concluzie, România se află într-un moment de răscruce. Tehnologia avansată ar putea fi cheia pentru a ne asigura securitatea, dar fără o voință politică reală și fără un angajament sincer față de cetățeni, totul rămâne o iluzie. Iar noi, cetățenii, suntem cei care plătim prețul pentru incompetența și nepăsarea celor care ne conduc.
