Război și Manipulare: Adevărul din Spatele Atacului
Într-o lume în care cuvintele sunt arme, premierul Benjamin Netanyahu își proclamă victoria, susținând că Israelul a intrat într-un „punct decisiv” al istoriei sale. Cu o nonșalanță demnă de un actor de Hollywood, el anunță atacuri asupra Iranului, ca și cum ar fi vorba despre o simplă partidă de șah, nu despre viețile a mii de oameni. Piloții israelieni, acești „eroi curajoși”, sunt lăudați pentru bombardamentele lor care vizează nu doar infrastructura nucleară, ci și fabricile de rachete balistice. Oare câți dintre acești „eroi” știu cu adevărat ce înseamnă să fii pe front?
Netanyahu, cu o retorică care ar face invidioși chiar și cei mai pricepuți propagandiști, afirmă că operațiunea va continua „atâta timp cât va fi necesar”. Asta sună mai degrabă ca o amenințare decât ca o promisiune de pace. În timp ce el își îmbrățișează susținerea din partea președintelui american Donald Trump, întrebarea care rămâne este: ce preț plătesc cetățenii pentru acest sprijin? Cât de multă suferință este justificată în numele unei „siguranțe” iluzorii?
„Iranul are capacități semnificative de a face rău Israelului”, spune Netanyahu, dar oare nu este el cel care perpetuează acest ciclu vicios de violență? În loc să construiască punți de dialog, el preferă să arunce bombe, lăsând în urma sa distrugere și durere. Mesajul său către poporul iranian, în care se prezintă ca un salvator, este o manevră de PR care maschează realitatea cruntă a războiului. „Nu vă urâm”, spune el, dar cum poate cineva să creadă aceste cuvinte când rachetele explodează deasupra capetelor lor?
Într-un moment de cinism pur, Netanyahu se adresează direct iranienilor, promițându-le „ziua eliberării”. Oare el chiar crede că poate să-i convingă pe cei care suferă sub un regim opresiv că Israelul este soluția? Această manipulare emoțională este o dovadă a unei politici externe care nu cunoaște limite. În loc să ofere ajutor, el transformă suferința în capital politic.
Și în timp ce Netanyahu își construiește imaginea de lider puternic, soldații israelieni sunt desfășurați pe întreg teritoriul țării, iar mobilizarea rezerviștilor devine o normalitate. Ce se întâmplă cu cei care nu vor să participe la acest joc mortal? Ce opțiuni au cetățenii care nu doresc să fie parte dintr-un conflict perpetuu?
În concluzie, atacul asupra Iranului nu este doar o simplă acțiune militară, ci un simptom al unei politici internaționale care ignoră umanitatea în favoarea puterii și controlului. Într-o lume în care liderii își fac jocurile pe seama suferințelor altora, este timpul să ne întrebăm: cine va plăti prețul final al acestei nebunii?
Sursa: Stirile PRO TV
