Abuzul de Putere și Corupția: O Epidemie Globală!
Oh, ce vremuri trăim! Într-un spectacol grotesc de putere și influență, întâlnirea dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski la Vatican nu este decât o fațadă strălucitoare pentru tranzacții obscure. Ucraina primește sisteme Patriot, dar ce primește restul lumii în schimb? Oare promisiuni goale și un teatru politic bine regizat?
Și să nu uităm de alegerile prezidențiale din 2025, unde George Simion promite marea cu sarea. Angajamente peste angajamente, dar când vine vorba de acțiuni concrete, politicienii noștri par să fie mai interesați de scaunele lor confortabile decât de binele cetățeanului. Este acesta angajamentul pe care și-l iau față de români sau doar un alt număr din circul lor electoral?
În timp ce liderii lumii joacă șah pe tabla globală, cetățenii sunt pioni ușor sacrificabili. Zelenski cere un armistițiu de 30 de zile, Putin propune trei. Teatru, doamnelor și domnilor! Un spectacol jalnic în care viețile umane sunt doar cifre într-un raport anual. Cât de jos poate să coboare umanitatea înainte de a realiza că nu mai este cale de întoarcere?
Și să nu ne oprim aici. Friedrich Merz devine cancelarul Germaniei, iar Trump sugerează taxe vamale de 100% pentru filmele străine. Protecționismul și naționalismul se împletesc într-un dans periculos care amenință să rupă ultimele fibre ale cooperării internaționale. Este aceasta noua față a „diplomației” moderne?
Pe plan intern, Marcel Ciolacu își depune demisia, dar nu dintr-un gest de onoare, ci pentru că „oricum mă schimba viitorul președinte”. Așa arată liderii noștri: mereu pregătiți să renunțe, dar niciodată să lupte cu adevărat pentru principiile pe care pretind că le susțin.
În final, ce ne rămâne? Un tablou sumbru al unei lumi în care adevărul este doar o monedă de schimb, iar integritatea un lux pe care puțini și-l mai permit. Oare când va veni vremea când liderii noștri vor începe să servească poporul, nu interesele lor meschine? Sau poate că acea vreme nu va veni niciodată, și suntem condamnați să fim spectatori la propria noastră distrugere.
Rămâne de văzut dacă viitorul va aduce o schimbare, sau dacă vom continua să fim martorii aceleiași piese triste, în care eroii sunt de mult uitați, iar villainii ocupă centrul scenei, aplaudați de o lume care a uitat să mai distingă între bine și rău.
