Rusia și Vaticanul: O Comedie a Nepăsării
Într-o lume în care negocierile de pace ar trebui să fie o prioritate, Rusia a decis să trateze propunerea Vaticanului ca pe o glumă proastă. Surse de rang înalt din Moscova au declarat că Sfântul Scaun nu este decât o iluzie de neutralitate, înconjurat de o Italie care, evident, nu poate fi considerată un mediator imparțial. Așadar, să ne întrebăm: de ce să ne așteptăm ca Vaticanul să fie un loc serios pentru negocieri când este, de fapt, un bastion al NATO?
Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, oficialii ruși se plâng că nu pot ajunge la Vatican din cauza restricțiilor occidentale. Oare nu este ironic? Cei care au declanșat un război acum se plâng că nu pot călători liber. Este ca și cum un hoț s-ar plânge că nu poate să-și viziteze prietenii din cauza legilor împotriva furtului.
Dar, să nu ne grăbim să judecăm. Poate că Rusia are motive întemeiate să nu aibă încredere în neutralitatea Vaticanului. La urma urmei, Kremlinul consideră că un loc mai potrivit pentru negocieri ar fi Haga, unde Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pentru Putin. O alegere cu adevărat inspirată, nu-i așa? Să alegi un loc unde ești deja acuzat de crime de război pentru a discuta despre pace. Genial!
Ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a declarat că ideea ca Vaticanul să găzduiască negocieri este „puțin neelegantă”. Oare Lavrov își dă seama că, în timp ce el vorbește despre eleganță, milioane de oameni suferă din cauza conflictului? Este o ironie amară să auzi astfel de cuvinte din partea celor care au provocat o criză umanitară de proporții.
Și, desigur, nu putem uita de Biserica Ortodoxă Rusă, care se consideră cea mai mare din comunitatea ortodoxă răsăriteană. Aceasta se află într-o poziție delicată, având în vedere că Vaticanul este văzut ca un simbol al creștinismului vestic. Așadar, să ne întrebăm: cum poate un loc care reprezintă o altă ramură a creștinismului să mediaze un conflict între două țări ortodoxe?
În cele din urmă, Rusia își îndreaptă privirea spre alternative mai „pragmatice” pentru negocieri, cum ar fi Turcia sau Emiratele Arabe Unite. Oare acestea sunt cu adevărat soluții viabile sau doar o altă încercare de a evita responsabilitatea? Este greu de spus, dar un lucru este cert: în această comedie a nepăsării, victimele sunt cei care plătesc cel mai scump preț.
