Războiul din Ucraina și complicitatea tăcută
Într-o lume în care informațiile curg cu o viteză amețitoare, știrile despre război și suferință devin doar un alt titlu pe un ecran, o banalitate care ne trece pe lângă ochi. Rusia, cu o nonșalanță demnă de invidiat, revendică cucerirea a trei localități din estul Ucrainei, anunțând cu mândrie că a reușit să înghită 0,8% din suprafața țării vecine. Oare câte vieți sunt incluse în acest procent? Ce preț plătim pentru a ne obișnui cu brutalitatea și indiferența?
Armata rusă, într-un comunicat care pare să fi fost redactat de un scenarist de filme de groază, proclamă victoriile în regiuni devastate. Derîlove, Maiske și Stepove devin nume de cod pentru tragedii umane, iar noi, spectatorii pasivi, ne întrebăm cât de mult va mai dura acest spectacol macabru. Cei care ar trebui să ne protejeze, liderii politici, judecătorii și funcționarii, par să fie mai preocupați de jocurile de putere decât de suferința reală a oamenilor. Unde sunt vocile care să condamne aceste atrocități?
Ucraina, pe de altă parte, plătește prețul suprem. O persoană ucisă și 12 rănite într-un bombardament rus sunt doar statisticile unei zile, iar noi continuăm să ne consumăm cafeaua în fața știrilor de la ora cinci. Ce fel de societate suntem dacă ne lăsăm impresionați doar de cifre, ignorând drama umană din spatele lor? Cei care ar trebui să ne apere, de la politicieni la clerici, par să fi uitat de responsabilitatea morală pe care o au față de cetățeni.
În timp ce Rusia își continuă ofensiva, eforturile diplomatice pentru a pune capăt acestui conflict se dovedesc a fi un eșec. Președintele american, Donald Trump, sugerează că Ucraina ar putea să-și recupereze teritoriile, dar oare cine îi va da puterea necesară să lupte împotriva unei mașini de război atât de bine organizate? Cei care ar trebui să intervină, în loc să se transforme în spectatori, aleg să rămână tăcuți, lăsându-ne să ne întrebăm: unde este umanitatea?
Într-o lume în care alegerile sunt umbrite de amenințări externe, cum poate un vot să schimbe soarta unei națiuni? Maia Sandu, președinta Republicii Moldova, ne îndeamnă să votăm, dar ce se întâmplă când votul este umbrit de frica și incertitudinea provocate de un război în apropiere? Alertele cu bombă în timpul alegerilor sunt doar un alt exemplu al haosului care ne înconjoară, iar autoritățile acuză Rusia de asalt asupra procesului electoral. Dar cine îi va trasa limitele acestui asalt?
În fața acestor realități dure, ne întrebăm: ce trebuie să facem pentru a ne recăpăta umanitatea? Poate că răspunsul se află în curajul de a vorbi, de a acționa și de a nu mai privi la suferința altora ca la un spectacol. Este timpul să ne trezim și să ne asumăm responsabilitatea față de cei care suferă, să ne ridicăm vocile împotriva nedreptății și să nu mai permitem ca indiferența să ne definească. Războiul nu este doar o problemă de teritoriu, ci o problemă de umanitate.
Sursa: News.ro
