În Iran, recurgerea la pedeapsa capitală ca instrument de represiune a adus la lumina zilei o realitate despotică, care lasă comunitatea internațională într-o stare de neputință și indignare. Execuția a șapte persoane, în mod particular a două femei, este nu doar o manifestare a aplicării extreme a legii, dar reflectă și o problemă mai adâncă, strâns legată de discriminare, lipsa unui proces echitabil și utilizarea pedepsei cu moartea în scopuri politice, potrivit rapoartelor organizației Iran Human Rights (IHR).
Dintre cei executați, Parvin Moussavi, o femeie de 53 de ani și mamă a doi copii, precum și Fatemeh Abdullahi, o tânără de 27 de ani, au avut destine marcate ireversibil de sistemul judiciar iranian. Moussavi, condamnată pentru trafic de droguri, și Abdullahi, pentru uciderea soțului, sunt exemple tulburătoare ale modalității în care justiția în Iran pare să fie lipsită de milă și de corectitudine. Mai mult, aceste cazuri aruncă o lumină sumbră asupra realității cu care se confruntă multe femei în Iran, adesea victime ale sistemelor abuzive și ale căsătoriilor forțate.
Raportul IHR, care indică o creștere alarmantă a numărului de execuții în urma Anului Nou persan și a Ramadanului, stârnește întrebări grave legate de integritatea procesului judiciar și de respectarea drepturilor omului în acest stat. Cu peste 223 de execuții înregistrate în acest an și un număr în creștere de femei între victime, Iranul demonstrează o utilizare discriminatorie și excesivă a pedepsei cu moartea.
Critica adusă de Mahmoud Amiry-Moghaddam, directorul IHR, evidențiază o problemă majoră: tăcerea comunității internaționale. Această critică reflectă frustrarea și nevoia acută de acțiune și solidaritate internațională pentru a apăra drepturile fundamentale ale omului și pentru a contesta practicile neumane. Cazurile individuale menționate de IHR, precum cel al lui Moussavi, care a fost deținută patru ani înainte de execuție, și al lui Arvin Ghahremani, condamnat la moarte pentru un act comis la doar 18 ani, arată cât de profund este nevoia de a reevalua aplicarea pedepsei cu moartea.
Situația din Iran, agravată de protestele internaționale generate de condamnarea la moarte a celebrului rapper Toomaj Salehi și de represiunea violentă a manifestațiilor urmate de moartea lui Mahsei Amini, indică necesitatea imperioasă de schimbare și de acțiune internațională. Violența, represiunea și pedeapsa cu moartea nu pot și nu trebuie să fie acceptate ca instrumente ale statului.
Confruntându-ne cu aceste realități tulburătoare, trebuie să intensificăm eforturile și să ne unim în lupta pentru justiție și demnitate umană. Este responsabilitatea noastră, ca comunitate internațională, să nu rămânem tăcuți în fața nedreptăților și să lucrăm împreună pentru a promova respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în fiecare colț al lumii.
