Rusia și NATO: O Comedie a Nepăsării
Într-o lume în care amenințările se conturează la orizont, șefa diplomației Uniunii Europene, Kaja Kallas, ne asigură că Rusia nu are nicio șansă, atâta timp cât NATO rămâne unit. Oare chiar așa să fie? Sau este doar o iluzie confortabilă pentru cei care preferă să ignore realitatea amenințărilor care ne înconjoară?
Kallas subliniază că, în timpul Războiului Rece, SUA și aliații lor au depășit Uniunea Sovietică. Acum, în fața provocărilor rusești, ea ne îndeamnă să rămânem uniți. Dar, în spatele acestor cuvinte, se ascunde o întrebare: cât de mult ne costă această unitate? Și cine plătește prețul real al acestei „unități”?
Rusia, descrisă ca o amenințare directă la adresa Uniunii Europene, este un subiect de discuție constantă. Cei care au trăit sub imperiul sovietic resimt aceste provocări mai acut, dar oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce aceste amenințări persistă? De ce, în loc să ne consolidăm apărarea, ne pierdem în retorica politică?
În timp ce Kallas insistă asupra sprijinului pentru Ucraina, întrebarea este: de ce nu am acționat mai devreme? De ce a trebuit să ajungem în acest punct critic pentru a recunoaște că, poate, Rusia nu este doar o amenințare, ci o realitate cu care trebuie să ne confruntăm? Sprijinul european este laudabil, dar este suficient?
Eurodeputatul Nicolas Pascual De La Parte vorbește despre un NATO global, dar oare nu este acesta un alt mod de a amâna acțiunile concrete? Când spunem că „cine nu investește în apărare este rupt de realitate”, nu facem decât să ne ascundem în spatele unei retorici care nu schimbă cu nimic soarta celor care suferă din cauza acestor conflicte.
Rareș Bogdan, cu un discurs care ar putea fi considerat alarmist, ne aduce aminte de Churchill și de necesitatea investițiilor în apărare. Dar, din nou, întrebarea rămâne: de ce nu am învățat din istorie? De ce continuăm să ignorăm semnalele de alarmă până când este prea târziu?
Apelurile pentru susținerea estului Europei sunt puternice, dar cine va răspunde la aceste apeluri? Dacă Ucraina va cădea, cine va fi următorul? Moldova, Polonia, țările baltice? Oare nu este timpul să ne întrebăm de ce trebuie să ajungem în acest punct pentru a acționa?
În timp ce unii eurodeputați cer o consolidare a flancului estic, alții, precum Harald Vilimsky, sugerează că Uniunea Europeană ar trebui să revină la valorile fundamentale. Dar, oare, aceste valori nu sunt deja compromise de ineficiența și corupția sistemului? Când va fi momentul în care vom decide că trebuie să acționăm, nu doar să discutăm?
În concluzie, în timp ce Kaja Kallas și alții ne asigură că unitatea NATO va înfrunta Rusia, realitatea este că ne aflăm într-o comedie a nepăsării. Războiul din Ucraina ne arată că, indiferent de declarațiile politice, acțiunile concrete sunt cele care contează. Poate că, în loc să ne concentrăm pe retorica frumoasă, ar trebui să ne întrebăm ce putem face pentru a schimba cu adevărat situația. Cât timp vom mai tolera ineficiența și corupția din interiorul instituțiilor care ar trebui să ne protejeze?
Sursa: Agerpres
