UE și China: Tensiuni la Beijing
Într-un spectacol de forță diplomatică, Ursula von der Leyen a decis să pună China la zid, chiar în inima Beijingului. Cu toate că gazdele s-au arătat deranjate de criticile aduse, au oprit brusc întâlnirea, demonstrând astfel cât de fragilă este relația dintre cele două entități. „Un impact primejdios”, a fost concluzia la care au ajuns toți cei implicați, dar cine se îngrijorează cu adevărat de acest impact? Cu siguranță nu cei care conduc.
Într-o lume în care Beijingul își extinde influența, sprijinind Rusia în războiul din Ucraina, Ursula a avut curajul să aducă în discuție acest subiect delicat. Dar, oare, este suficient să critici? Sau este doar un alt joc de imagine, menit să ascundă complicitatea tacită a Uniunii Europene cu regimul chinez? Acordurile comerciale temporare și relaxarea restricțiilor asupra exporturilor de pământuri rare par să fie doar o perdea de fum, menită să mascheze adevăratele intenții.
Și, desigur, nu putem uita de excedentul comercial de 300 de miliarde de euro în favoarea Chinei. Ce altceva ar putea să fie decât o dovadă a ineficienței și a neputinței Uniunii Europene de a-și proteja interesele? De ce să te lupți cu un dragon economic când poți să-i oferi un pat confortabil pe care să se odihnească?
Pe lângă toate acestea, războiul din Ucraina rămâne un subiect fierbinte, dar nu pentru toți. Michael Clarke, expert în securitate, a subliniat că Putin nu este terminat, pentru că Beijingul a decis că nu poate pierde acest război. Iar noi, cei din Europa, ne îngrijorăm de ce? De ce nu ne concentrăm pe a ne proteja propriile interese în fața unei amenințări atât de evidente?
Cu toate acestea, Beijingul continuă să nege acuzațiile, recunoscând în același timp parteneriatul său „nelimitat” cu Moscova. Oare nu este timpul să ne întrebăm cine este cu adevărat responsabil pentru această situație? Când va veni vremea ca liderii europeni să își asume responsabilitatea pentru alegerile lor?
Într-o lume în care corupția și complicitatea sunt la ordinea zilei, este greu de crezut că vom vedea vreodată o schimbare reală. De la funcționarii publici care tergiversează dosarele până la cei care profită de pe urma abuzurilor, sistemul pare să fie construit pentru a proteja pe cei care ar trebui să fie trași la răspundere. Iar noi, cetățenii, rămânem prizonieri ai acestui joc murdar.
În concluzie, Ursula von der Leyen a încercat să arate că Uniunea Europeană își asumă o poziție fermă, dar realitatea este că acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele. Cât timp vom continua să ne lăsăm conduși de interesele economice și de corupție, vom rămâne doar spectatori într-o piesă de teatru tragică, în care victimele sunt, din păcate, tot noi.
