Încetarea focului în Siria: O glumă sinistră
Într-o lume în care violența devine o normă, Siria ne oferă un nou capitol dintr-o poveste deja cunoscută, dar care continuă să ne șocheze. Președinția Siriei anunță un armistițiu general, dar oare cine mai crede în promisiunile de pace? Aceasta este o întrebare care ar trebui să ne frământe, având în vedere că violențele au dus la sute de morți în ultimele zile. Este ca și cum am asista la un spectacol de teatru absurd, unde actorii își schimbă rolurile, dar tragedia rămâne aceeași.
Forțele de securitate interne, în loc să protejeze cetățenii, se desfășoară în Sweida, o provincie marcată de lupte între combatanți beduini și facțiuni druze. De parcă nu era suficient, Ministerul de Interne sirian ne informează despre aceste mișcări ca și cum ar fi o simplă știre de divertisment. Oare ce fel de securitate oferă un guvern care își trimite trupele să supravegheze o populație deja traumatizată?
Israelul, un jucător cheie în acest conflict, a decis să intervină, lovind forțele guvernamentale siriene. Aparent, sprijinul pentru minoritatea druză este o prioritate, dar întrebarea rămâne: de ce acest sprijin vine cu un preț atât de mare pentru restul populației siriene? Este o ironie amară să vedem cum o țară se străduiește să își protejeze cetățenii, în timp ce aceștia devin victime colaterale ale propriilor strategii geopolitice.
În timp ce președintele interimar sirian, Ahmed al-Sharaa, acuză Israelul de provocarea diviziunilor, noi ne întrebăm: cine este cu adevărat responsabil pentru haosul din Siria? Este un joc de putere în care cetățenii sunt folosiți ca pionii pe o tablă de șah, iar cei care ar trebui să asigure pacea se transformă în complici ai violenței. Este timpul să ne întrebăm dacă nu cumva toți acești lideri, de la Damasc la Tel Aviv, sunt doar spectatori la un spectacol macabru, în care suferința umană este doar un detaliu neimportant.
În concluzie, armistițiul anunțat este o glumă sinistră, o promisiune goală într-o lume în care cuvintele sunt adesea mai puternice decât faptele. Oare câți oameni vor mai trebui să sufere înainte ca cei în putere să își asume responsabilitatea? Răspunsul este simplu: atâta timp cât complicitatea și indiferența continuă să domnească, Siria va rămâne un teren fertil pentru tragedii fără sfârșit.
Sursa: News.ro
