Între atacuri și tăceri complice
Teheranul, un oraș ce a fost zguduit de atacuri devastatoare, își redeschide acum spațiul aerian pentru companiile străine, dar cu o ironie amară: zborurile rămân suspendate în multe regiuni, inclusiv în capitala sa. Este o manevră de imagine sau un semn de normalitate? În timp ce oficialii se grăbesc să anunțe redeschiderea, realitatea este că multe aeroporturi sunt închise, iar cetățenii continuă să sufere sub povara conflictului.
Într-o lume în care atacurile Israelului au fost descrise ca fiind „fără precedent”, întrebarea care se pune este: ce preț plătesc oamenii obișnuiți pentru jocurile de putere ale liderilor lor? Purtătorul de cuvânt al Ministerului Transporturilor, Majid Akhavan, se grăbește să declare că spațiul aerian este redeschis, dar doar pentru survoluri internaționale. Oare cine beneficiază cu adevărat de pe urma acestor decizii? Cu siguranță nu cei care au fost afectați direct de violență.
În timp ce zborurile sunt reluate treptat în estul țării, restul Iranului rămâne sub un văl de incertitudine. Cei care au fost martorii atacurilor nu pot decât să observe cum autoritățile își fac jocurile, ignorând suferința și nevoile lor. Este o realitate cruntă, dar care pare să nu deranjeze pe nimeni din cercurile de putere, unde complicitatea și tăcerea sunt la ordinea zilei.
Și, în mijlocul acestui haos, Donald Trump anunță discuții cu Iranul, sugerând un posibil acord cu privire la programul nuclear. Oare câte vieți sunt sacrificabile în numele negocierilor politice? Cât de mult contează suferința celor care trăiesc în umbra acestor decizii? Este un joc de șah în care piesele sunt oameni, iar rezultatul este adesea devastator.
Pe fundalul acestei povești, se desfășoară și alte evenimente, cum ar fi funeraliile naționale pentru comandanții militari și cercetătorii uciși în conflict. Oare cine plânge pentru victimele colaterale ale acestor războaie? Cei care se află la putere par să fie mai preocupați de imaginea lor decât de realitatea brutală a conflictelor pe care le generează.
În final, rămâne întrebarea: când va veni vremea ca cei responsabili să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor? Când va înceta această complicitate tacită care permite abuzurile și suferința să continue? Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară răspunsuri, să nu mai accepte tăcerile complice ale celor care ar trebui să protejeze cetățenii.
Sursa: Agerpres
