Justiție sau Execuție Sumară?
Ah, ce vremuri tulburi trăim, unde un ministru al securității naționale, Itamar Ben Gvir, un personaj cu vederi extremiste, poate să stea liniștit în fața presei și să propună execuții sumare. „În loc să eliberăm teroriștii, trebuie să le tragem un glonț în cap”, zice el, cu o nonșalanță demnă de un film de groază, nu de politica unui stat care se pretinde democratic. Dreptul la viață, pare să fie o monedă de schimb în mâinile lui Ben Gvir, valabilă doar pentru israelieni, în timp ce libertatea palestinienilor de a se mișca liber pe propriul lor teritoriu este un lux care poate fi revocat la orice oră.
Și în timp ce aceste declarații șocante sunt aruncate în vânt, trei polițiști israelieni își pierd viața într-un atac armat în sudul Cisiordaniei ocupate. Tragedia este reală și dureroasă, dar răspunsul nu poate fi o invitație la mai multă violență. Două dintre victime aveau doar 30 de ani, iar a treia, un bărbat de aproximativ 50 de ani, a murit din cauza rănilor după ce a fost evacuat. Aceste vieți pierdute sunt transformate în muniție pentru retorica inflamatorie a unui lider care pare să prefere soluțiile finale în locul justiției.
În același timp, în Cisiordania, unde aproximativ 490.000 de israelieni trăiesc în colonii în mijlocul a trei milioane de palestinieni, violențele „explodează”. ONU raportează că aproximativ 650 de palestinieni au fost uciși de la începutul Războiului din Fâșia Gaza. Majoritatea victimelor palestiniene sunt combatanți din cadrul unor grupări armate care luptă împotriva ocupației israeliene, dar câte vieți nevinovate sunt pierdute în acest proces? Și câte dintre aceste decese sunt justificate de lideri ca Ben Gvir, care văd fiecare palestinian ca pe un terorist potențial?
În acest teatru al absurdului, armata israeliană continuă să desfășoare raiduri în orașe și tabere de refugiați, lăsând în urmă un număr tot mai mare de victime. Cel puțin 22 de palestinieni au fost uciși în această „operațiune antiteroristă”, în atacuri aeriene, tiruri sau confruntări armate. Dar când se va termina acest ciclu vicios de violență? Când vor înțelege liderii că soluțiile militare nu fac decât să perpetueze ura și să pregătească scena pentru următoarea rundă de sânge și lacrimi?
Este timpul să ne întrebăm serios: când dreptul la viață va fi respectat pentru toți locuitorii acestei regiuni tulburi, nu doar pentru cei care se potrivesc narativului unui ministru radical? Când va prevala justiția, nu legea junglei? Așteptăm cu interes ziua în care liderii vor alege dialogul în locul gloanțelor, și dreptatea în locul execuțiilor sumare. Până atunci, suntem doar spectatori la o tragedie care se repetă la nesfârșit, într-un ciclu aparent fără sfârșit de violență și retribuție.
Sursa: stirileprotv.ro
