Trump și „tripla sabotare” de la ONU
Într-o lume în care realitatea pare să fi fost distorsionată de capriciile unui lider cu un ego colosal, Donald Trump a reușit din nou să se plângă de „tripla sabotare” care l-a afectat în timpul discursului său la ONU. O defecțiune a scării rulante, un teleprompter care a decis să-și ia o pauză și un sistem de sonorizare care a uitat să funcționeze – toate acestea au fost, conform lui, dovezi clare că cineva a orchestrat un complot împotriva sa. Oare cine ar putea să fie atât de rău intenționat încât să saboteze un discurs care, în mod evident, nu avea nevoie de ajutor suplimentar pentru a deveni ridicol?
Trump, cu o furie care ar face invidioși chiar și cei mai pasionați activiști, a cerut o anchetă imediată. „Nu a fost o coincidență, a fost un triplu sabotaj la ONU. Ar trebui să le fie rușine”, a scris el pe rețeaua sa preferată, Truth Social. De parcă nu era suficient să se plângă de problemele tehnice, președintele a reușit să transforme un incident banal într-o dramă internațională, demonstrând încă o dată că adevărata sa abilitate constă în a se victimiza în fața lumii întregi.
În timp ce Trump se zbate să-și justifice eșecurile, purtătorul de cuvânt al ONU a explicat că defecțiunea scării rulante a fost cauzată de un cameraman al Casei Albe. Dar cine mai are timp de detalii când un fost președinte al SUA își construiește un mit despre comploturi mondiale? Într-o lume în care faptele sunt adesea mai puțin importante decât narațiunea, Trump a reușit să transforme o simplă neplăcere tehnică într-o poveste de spionaj internațional.
Cu un discurs care a fost mai mult o pledoarie pentru suveranitate și scepticism față de schimbările climatice, Trump nu a ezitat să critice Europa și ONU, în timp ce se plângea de „sabotaj”. Oare ce altceva ar putea să facă un lider care nu reușește să-și controleze propriul aparat tehnic decât să arunce vina pe alții? Este o întrebare care merită reflectată, mai ales în contextul în care liderii lumii se confruntă cu provocări mult mai grave decât un teleprompter defect.
În final, întreaga situație nu este decât o dovadă a modului în care puterea și influența pot transforma chiar și cele mai banale incidente în drame epice. În loc să se concentreze pe problemele reale cu care se confruntă lumea, Trump a ales să se transforme în protagonistul unei povești de neînțeles, lăsând în urmă o întrebare esențială: cât de departe poate merge un lider pentru a-și proteja imaginea?
