Corupție Energetică și Ajutoare Europene Mascate!
Oh, ce surpriză! Uniunea Europeană își arată din nou generozitatea, aruncând cu milioane de euro în Republica Moldova pentru a contracara „șantajul energetic” al Rusiei. Nu-i așa că sună nobil? Dar să nu ne grăbim să aplaudăm prea tare. Acest gest măreț vine cu condiții și, probabil, cu o doză sănătoasă de interese politice bine ascunse sub masca ajutorului umanitar.
Comisarul UE pentru extindere, Marta Kos, a făcut o vizită oficială la Chișinău, declarând eroic că UE face „un pas esențial” pentru a ajuta Moldova să-și „reia controlul asupra destinului său energetic”. Ah, retorica asta măreță mereu reușește să ascundă adevăratele motive din spatele cortinei de fum a „integrării europene”.
Și nu sărim peste Maia Sandu, președinta proeuropeană a Moldovei, care aplaudă „sprijinul constant al UE”. Evident, de ce să nu te bucuri când sunt aruncate cu milioane în curtea ta? Dar ce se întâmplă cu oamenii simpli din Moldova? Aceste jocuri politice de nivel înalt le aduc lor ceva mai mult decât promisiuni deșarte?
Pe de altă parte, avem situația din Transnistria, acea regiune rebelă care nu se supune Chișinăului și care, surpriză, suferă de pe urma acestor tăieri de energie. Dar, desigur, UE și Moldova au găsit o soluție temporară, trimițând gaz european în regiune. Oare cât va dura până când și această soluție va deveni doar o altă filă în dosarul problemelor nerezolvate?
În tot acest teatru politic, cetățenii sunt cei care suferă cel mai mult. Ei stau în frig, în timp ce liderii lor se laudă cu „progresele” pe calea integrării europene. Dar să nu uităm, dragi cetățeni ai Moldovei, că aceste „progrese” vin întotdeauna cu un preț. Un preț pe care, din păcate, îl plătiți voi, nu cei care stau la masa negocierilor.
Așadar, înainte de a sărbători următoarea tranșă de ajutor financiar, să ne întrebăm: Cui folosește cu adevărat? Și cât de mult din aceste fonduri se vor pierde în labirintul corupției și al birocrației, înainte de a ajunge la cei care chiar au nevoie de ele? Acestea sunt întrebările pe care ar trebui să ni le punem, în loc să acceptăm orbește fiecare „gest de bunăvoință” european.
În final, scenariul se repetă, iar Moldova rămâne un pion pe tabla de șah a politicii internaționale, unde marile puteri își joacă jocurile, iar „ajutoarele” sunt doar mișcări strategice mascate în altruism. Trist, dar adevărat.
