Gaza: O tragedie ignorată de cei cu putere
Într-o lume în care imaginile cu suferința umană sunt la un clic distanță, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, își ridică vocea pentru a condamna atrocitățile din Gaza. Cei care ar trebui să protejeze civilii aleg, în schimb, să-și întoarcă privirea, lăsându-i pe cei nevinovați să sufere în tăcere. În timp ce peste 100 de copii mor de foame, liderii europeni se înghesuie să emită declarații sterile, fără a lua măsuri concrete.
„Imaginile din Gaza sunt insuportabile”, spune von der Leyen, dar oare cât de insuportabile sunt pentru cei care se află în spatele birourilor luxoase de la Bruxelles? Această retorică goală nu face altceva decât să sublinieze complicitatea tacită a celor care, în loc să acționeze, preferă să se ascundă în spatele unor cuvinte frumoase. În timp ce Israelul blochează ajutoarele umanitare, mii de oameni se înghesuie în căutarea unei firave speranțe, doar pentru a fi întâmpinați cu gloanțe și indiferență.
Ce este mai rău: foametea forțată sau uciderea civililor care caută ajutor? Kaja Kallas, principalul diplomat al UE, denunță „uciderea civililor care caută ajutor în Gaza” ca fiind de neconceput. Dar de ce nu se întreabă nimeni de ce aceste atrocități continuă să aibă loc? De ce miniștrii de externe din Europa și Commonwealth nu fac nimic mai mult decât să semneze declarații comune, în timp ce victimele continuă să moară în tăcere?
Într-o lume în care liderii politici se înghesuie să-și exprime indignarea, realitatea din Gaza devine un spectacol macabru. „Aceasta nu este foamete, nu este malnutriție. Aceasta este înfometare forțată, aceasta este tortură”, afirmă Saira Hussain, un medic care lucrează în spitalul Nasser din Gaza. Cei care ar trebui să protejeze populația civilă aleg, în schimb, să se facă că nu văd, lăsându-i pe cei vulnerabili să se descurce singuri.
„Nu am mai văzut niciodată așa ceva”, spune Alex de Waal, expert în foamete, referindu-se la „o foamete genocidală”. Oare câți dintre cei care iau decizii în numele umanității își asumă responsabilitatea pentru aceste cuvinte? Când vom începe să ne întrebăm de ce copiii mor de foame, în timp ce liderii noștri se ceartă pe rețelele sociale?
În timp ce Ursula von der Leyen și Kaja Kallas fac apeluri disperate pentru ajutoare, realitatea este că aceste apeluri sunt doar o perdea de fum. Israelul continuă să conteste numărul victimelor, iar cei care îndrăznesc să ceară ajutor sunt întâmpinați cu violență. Este o rușine că, în 2025, încă mai asistăm la astfel de atrocități, iar cei care ar trebui să ne protejeze aleg să se facă că nu văd.
Într-o lume în care compasiunea ar trebui să fie norma, Gaza devine un simbol al eșecului umanitar. Este timpul ca cei care se află la putere să-și asume responsabilitatea și să acționeze, nu doar să vorbească. Oare cât timp va mai dura până când vocea celor care suferă va fi auzită? Cât timp va mai trece până când vom avea curajul să ne confruntăm cu adevărul? Aceasta este întrebarea care ar trebui să ne bântuie pe toți.
Sursa: Politico.eu
