Bombardierul Rusesc: Eroare Fatală sau Neglijență Criminală?
În vasta și înghețata Siberie, un bombardier Tu-22M3 rusesc a decis să își scrie ultimul capitol, prăbușindu-se într-o zonă pustie, aproape de un sat neînsemnat. Drama s-a desfășurat sub ochii stelelor, într-o seară aparent obișnuită de antrenament. Dar, oh, cât de înșelătoare poate fi rutina când tehnologia decide să cedeze!
Guvernatorul regiunii Irkutsk, Igor Kobzev, a fost rapid în a-și exprima condoleanțele, dar cât de adânci pot fi cuvintele când un om își pierde viața, lăsând în urmă doar ecoul unei tragedii? „Este într-adevăr o pierdere grea”, a spus el, dar sub această pierdere zace o poveste de neglijență care poate nu va fi niciodată pe deplin investigată sau înțeleasă.
În timp ce autoritățile se grăbesc să pună totul pe seama unei „defecțiuni tehnice”, noi stăm și ne întrebăm: Cât de sigure sunt aceste mașinării zburătoare și cine este responsabil pentru întreținerea lor? Cât de transparentă va fi investigația, și cât de publice vor fi concluziile acesteia? Întrebări care rămân să plutească în aer, poate la fel de nesigure ca și siguranța zborurilor militare rusești.
Restul echipajului, supraviețuitor miraculos al acestei catastrofe, se zbate acum între viață și moarte în spital. Răniți, da, dar vii. Ei sunt cei norocoși. Dar ce se întâmplă cu familiile celor care nu se mai întorc acasă? Ce se întâmplă cu acei copii, parteneri, părinți care acum trebuie să își găsească consolarea în „sincerele condoleanțe” ale unui oficial?
Este timpul să ne întrebăm serios despre costurile ascunse ale acestor „defecțiuni tehnice” și despre cine ar trebui să răspundă pentru aceste tragedii. Nu este doar o chestiune de mecanică; este o chestiune de viață și de moarte, de siguranță și de securitate. Nu ne putem permite să acceptăm simpla explicație a defecțiunii fără a cerceta în profunzime și fără a cere răspunsuri și responsabilități clare.
În final, fiecare accident de acest gen ar trebui să fie un semnal de alarmă, un strigăt către toți cei responsabili să își reevalueze prioritățile și să pună siguranța umană deasupra oricăror alte considerente. Dar, până când aceste voci vor fi auzite, noi rămânem aici, să contabilizăm pierderile și să sperăm într-o zi în care „defecțiuni tehnice” nu vor mai fi sinonime cu tragedii umane.
Sursa: Agerpres
