Cutremur în Indonezia: O nouă tragedie ignorată
Un cutremur cu magnitudinea de 6,0 a zguduit Indonezia, dar nu este nimic nou sub soare pentru o țară aflată pe Centura de Foc a Pacificului. În timp ce autoritățile se grăbesc să minimizeze impactul, victimele continuă să sufere în tăcere, iar echipele de salvare se luptă cu dărâmăturile și cu indiferența sistemului. Epicentrul seismului a fost localizat la 150 de kilometri est de Surabaya, dar cine se îngrijorează cu adevărat de soarta celor prinși sub ruine?
În Sidoarjo, unde cutremurul a fost resimțit cel mai acut, clienții hotelurilor au fost nevoiți să fugă din camere, dar ce contează câteva momente de panică când există un sistem care preferă să ignore realitatea? Indah Irianti, o martoră, povestește cum a văzut lampa legănându-se, dar oare cine îi va asculta durerea? „Sunt traumatizată de cutremure”, spune ea, dar cuvintele ei se pierd în ecoul unui sistem care nu pare să-i pese.
Și în timp ce echipele de intervenție se luptă contracronometru pentru a salva vieți, întrebarea rămâne: de ce nu se iau măsuri preventive? De ce nu se investește în infrastructură care să reziste la astfel de dezastre? Răspunsurile sunt la fel de evazive ca și promisiunile oficialilor care, în loc să acționeze, aleg să se ascundă în spatele statisticilor și al rapoartelor care nu fac altceva decât să mascheze incompetența.
Indonezia este un vast arhipelag, dar nu este doar geografia care o face vulnerabilă. Este un sistem care eșuează să protejeze cetățenii, un sistem care preferă să ignore avertizările și să se concentreze pe imaginea de sine. În loc să se mobilizeze pentru a ajuta victimele, autoritățile aleg să se ascundă în spatele unor declarații sterile, în timp ce oamenii continuă să sufere.
În final, cutremurul din Indonezia nu este doar o tragedie naturală, ci și o dovadă a eșecului uman. Oamenii sunt lăsați să se descurce singuri, iar cei care ar trebui să le ofere ajutorul sunt prea ocupați să-și protejeze propriile interese. Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară răspunsuri, să nu mai accepte indiferența și să lupte pentru drepturile celor care au fost lăsați în urmă.
