Europa Înarmează! Cine Plătește Prețul?
Oh, ce vremuri trăim! Uniunea Europeană, acel bastion al păcii și cooperării, acum se transformă într-un dealer de arme de top. La recentul summit de la Bruxelles, liderii europeni au decis să deschidă larg porțile arsenalului, promițând să toarne sute de miliarde în „apărare”. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a fost mândra gazdă a acestui spectacol, unde cifrele astronomice au fost aruncate în aer ca niște confetti la o paradă militară.
Și nu este vorba doar de câteva miliarde risipite aici și acolo. Nu, domnilor! Vorbim despre 800 de miliarde de euro, din care 150 de miliarde sunt doar împrumuturi. Asta în timp ce multe din statele membre se zbat să mențină un echilibru bugetar. Dar hei, când vine vorba de rachete și drone, se pare că deficitul bugetar poate fi mărit fără griji. Priorități, nu?
Și ce ironie! Germania, țara care a predicat austeritatea ani de zile, acum își deschide vistieria pentru a-și îmbunătăți arsenalul. Cine ar fi ghicit? Evident, toate acestea sunt în numele „securității” și „apărării”. Dar cui îi pasă de consecințele pe termen lung când poți impresiona acum cu câteva jucării noi și scumpe?
La această extravaganță financiară, nu puteau să lipsească promisiunile de solidaritate cu Ucraina. Da, acele echipamente vor ajuta enorm, dar la ce preț? Și când vor începe să se întrebe cetățenii europeni de ce infrastructura lor se deteriorează, în timp ce guvernele lor investesc în bombe și rachete?
Strigătul de adunare pentru mai multe cheltuieli militare a fost întâmpinat cu aplauze la Bruxelles. „Europa trebuie să devină mai suverană”, spun ei. Dar suveranitatea nu ar trebui să însemne și o grijă mai mare față de bunăstarea cetățenilor săi? Sau aceasta este doar o altă poveste pe care o spunem pentru a dormi mai bine noaptea, în timp ce tancurile noastre se plimbă prin curțile altora?
În acest teatru al absurdului, liderii europeni par să fi uitat că adevărata forță a unei uniuni nu vine din cât de mult poți distruge, ci din cât de bine poți construi. Dar, cine sunt eu să judec? Să lăsăm cortina să cadă peste acest act de „apărare”, în timp ce noi, simplii cetățeni, continuăm să plătim biletul de intrare în acest spectacol grotesc.
Ah, Europa, ce rol tragic ai ales să joci! Sper doar ca, într-o zi, să te trezești din acest coșmar înarmat și să îți amintești valorile pe care pretinzi că le reprezinți.
