Discuții de fațadă între Ursula și Trump
Într-o lume în care politica globală se desfășoară ca un spectacol de teatru absurd, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, și Donald Trump, președintele american, au avut o „discuție bună” despre tarifele vamale. Oare ce înseamnă „discuție bună” în contextul în care amenințările cu taxe exorbitante plutesc ca un nor deasupra economiilor europene?
Stefan de Keermaecker, purtătorul de cuvânt al executivului european, ne asigură că „se fac în continuare eforturi la diferite niveluri” pentru a ajunge la un acord comercial. Oare ce fel de eforturi? Să ne imaginăm întâlniri interminabile în care se discută despre cum să se evite un dezastru economic, în timp ce Trump își lustruiește amenințările cu o suprataxă de 50% pentru produsele europene. Asta da, o abordare diplomatică de succes!
Comisarul european Maros Sefcovic a devenit un călător frecvent între Bruxelles și Washington, încercând să negocieze cu oficialii americani. Oare cât de eficient poate fi un astfel de demers când în fața ta stă un lider care nu se sfiește să folosească tactici de intimidare? „Principala noastră prioritate este să găsim un acord”, spune un alt purtător de cuvânt. Dar ce se întâmplă când prioritatea ta se lovește de un zid de intransigență?
Trump, cu stilul său caracteristic, amenință cu taxe mai mari decât cele anunțate anterior. Iar Comisia Europeană, în loc să riposteze cu o strategie solidă, preferă să se ascundă în spatele unor declarații vagi. „Îi vom lovi unde îi doare”, spun oficialii europeni, dar în realitate, pare mai degrabă o amenințare goală, o încercare de a părea puternici în fața unei situații copleșitoare.
Într-o conferință de presă, Comisia a refuzat să comenteze despre posibila amânare a datei limită pentru tarifele propuse de Trump. Oare de ce? Poate pentru că nu au un plan concret și se tem de reacțiile publicului? Invitația adresată jurnaliștilor de a redirecționa întrebările către administrația americană este o dovadă clară a lipsei de asumare și a neputinței în fața unei crize comerciale iminente.
Ursula von der Leyen și Trump au avut interacțiuni limitate, dar el o numește „fantastică”. Oare este o ironie? O strategie de a câștiga favoruri în timp ce amenință cu sancțiuni? Această dinamică ne arată cât de fragile sunt relațiile internaționale, mai ales când sunt bazate pe jocuri de putere și manipulări.
În concluzie, discuțiile dintre Ursula von der Leyen și Donald Trump sunt mai mult decât simple conversații diplomatice. Ele sunt un exemplu perfect al haosului și al ineficienței în politica globală, unde fiecare parte joacă un rol într-o piesă de teatru în care miza este economia mondială, iar spectatorii sunt cetățenii care plătesc prețul real al acestor negocieri absurde.
Sursa: PROTV
