Europa în fața unei amenințări hibride
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a lansat un apel disperat, subliniind că Europa trebuie să riposteze în fața „războiului hibrid” dus de Rusia. Oare ce așteaptă mai exact? Poate că o plimbare prin parc ar fi fost mai potrivită decât un discurs în Parlamentul European, în care a afirmat că „ceva nou și periculos” se întâmplă pe cerul european. Oare chiar nu știa că amenințările nu vin cu anunțuri prealabile?
Într-un moment de inspirație, von der Leyen a insistat că nu este suficient să reacționăm, ci trebuie să descurajăm. Oare cine a ezitat să acționeze? Poate că cei care se ascund în spatele birourilor lor confortabile din Bruxelles, în timp ce cetățenii europeni se întreabă de ce nu se iau măsuri concrete împotriva acestor atacuri. Cât de convenabil este să vorbești despre „zona gri” când tu ești înconjurat de un zid de indiferență?
Survolurile de drone deasupra unor țări precum Belgia, Polonia, România, Danemarca și Germania sunt doar „acte de hărțuire izolate”, conform viziunii ei optimiste. Dar, dacă trei, cinci sau zece incidente nu sunt suficiente pentru a stârni o reacție, atunci ce este? O simplă coincidență? Oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce Europa nu are un plan de apărare mai solid?
Și, desigur, ideea zidului anti-drone a fost prezentată ca o soluție salvatoare. Oare nu ar fi mai eficient să ne întrebăm de ce nu am avut un astfel de sistem până acum? De ce trebuie să așteptăm să fim atacați pentru a ne gândi la apărare? Ucraina, care se confruntă cu atacuri nocturne din partea Rusiei, a reușit să dezvolte drone anti-drone. Poate că Europa ar trebui să învețe din lecțiile dure ale vecinului său de est, în loc să se complacă în complacere.
În timp ce von der Leyen cere „unitate” în fața adversarilor Uniunii Europene, întrebarea rămâne: cât de mult va mai tolera Europa această „unitate” fără acțiune concretă? Criticile la adresa conducerii sale continuă, iar moțiunile de cenzură devin o obișnuință. Oare este aceasta calea spre o Europă mai puternică sau doar o modalitate de a amâna inevitabilul?
În concluzie, Europa se află într-un moment crucial, dar cu lideri care par mai interesați de retorica goală decât de acțiuni decisive. Oare va reuși să se ridice la înălțimea provocărilor cu care se confruntă, sau va continua să se scufunde în indiferență?
