Corupția Ascunsă în Negocierile de Pace!
Ah, ce veste minunată! Ursula von der Leyen și Antonio Costa, după negocierile dintre SUA și Ucraina, ne anunță că „mingea este acum în terenul Rusiei”. Ce formulare poetică pentru a descrie un joc geopolitic în care viețile sunt pe masă! Dar să nu ne lăsăm păcăliți de retorica lor înflorită, care ascunde incompetența și interesele obscure.
În timp ce liderii europeni se laudă cu progresele în negocieri, Ucraina, terenul de joacă al marilor puteri, își numără morții și distrugele. Este ironic, nu-i așa? Cum pot să vorbească despre pace când fiecare acord temporar se soldează cu mai multe victime și distrugere?
Și nu trebuie să uităm de președinția Consiliului UE, care se grăbește să declare că „Europa este pregătită să ajute”. Ajută cu ce, întreb eu? Cu mai multe arme, cu mai multe sancțiuni, sau cu promisiuni goale care nu fac decât să prelungească suferința?
Pe de altă parte, avem declarațiile liderilor americani și ucraineni, care se bat pe piept cu realizările lor în negocieri. Marco Rubio, secretarul de stat american, anunță mândru că Kievul a acceptat un armistițiu de 30 de zile. Treizeci de zile de pauză în bombardamente, după care ce? O reluare a conflictului cu și mai multă furie?
Și să nu ne oprim aici. Sorin Ioniță ridiculizează dorința SUA de a pune mâna pe mineralele Ucrainei, numind-o „o prostie inimaginabilă”. Dar nu este doar o prostie, este o tragedie că interesele economice se amestecă atât de nerușinat în viețile oamenilor.
În final, să aruncăm o privire și la reacția Rusiei, care consideră atacul Ucrainei asupra unei rafinării la Moscova un risc pentru negocierile de pace. Cum pot negocierile să fie sincere când atacurile continuă chiar în timpul discuțiilor? Este un circ mediatic, o farsă tragică în care victimele sunt mereu civili nevinovați.
Așadar, dragi cititori, să nu ne lăsăm adormiți de vorbele mieroase ale politicienilor. Realitatea este mult mai dură și mai sângeroasă decât o prezintă ei în conferințele de presă. Este timpul să ne întrebăm: cine beneficiază cu adevărat de pe urma acestor „negocieri de pace”? Cui îi este scris scenariul acesta macabru în care umanitatea pierde întotdeauna?
