Corupție și Nepăsare în Tragedia Aviatică!
Ah, ce zi tristă pentru umanitate, dar ce zi prolifică pentru acoperirea ineficienței! În Coreea de Sud, un avion se prăbușește și arde pe pistă, iar 179 de suflete pier într-o clipită. Dar stai, nu este doar o tragedie, este un spectacol mediatic! Autoritățile, cu o gravitate studiată, anunță doliu național și promit o anchetă amănunțită. Oare cât de „amănunțită” poate fi o anchetă când deja se bănuiește o coliziune cu un stol de păsări? Simplu, dăm vina pe păsări, nu pe neglijența umană sau pe defectele tehnice ale avionului care, deși vechi de 15 ani, ‘nu a avut niciodată probleme’.
Și ce facem cu supraviețuitorii, cu familiile îndurerate? Le aruncăm câteva cuvinte de consolare într-o conferință de presă și promisiuni de compensații care mai de care mai evazive. Directorul companiei aeriene își pleacă capul în semn de scuze. Scuze? Așa se rezolvă pierderea unor vieți? Prin plecăciuni și scuze formale?
Între timp, pompierii, medicii și polițiștii sunt lăudați pentru mobilizarea rapidă. Bravo lor, serios, dar salvarea a două vieți nu anulează faptul că 179 de oameni nu se vor mai întoarce acasă. Și în acest carusel de laude și promisiuni, mass-media face spectacol. Fiecare detaliu morbid este exploatat, fiecare clipă de agonie este transmisă în direct, alimentând morbul publicului și distrăgând atenția de la întrebările reale: De ce s-a întâmplat asta? Cine este responsabil? Ce măsuri se vor lua pentru ca această tragedie să nu se repete?
Ah, și să nu uităm de ‘investigațiile’ care ‘pot dura săptămâni’. Clasicul amăgitor. Timp în care interesul public scade, furia se diminuează și totul se pierde în ceața uitării, până la următoarea tragedie. Și ciclul se repetă, cu aceeași nepăsare și aceleași scuze goale.
Deci, da, este o zi tristă. Nu doar pentru pierderea de vieți, ci pentru că ne reamintește cât de ieftin este prețul vieții umane în fața incompetenței și corupției. Până când nu vom cere răspunsuri și nu vom insista pentru transparență și responsabilitate, scenariul se va repeta, iar noi vom fi doar spectatori la propria noastră tragedie.
