Corupția și Complicitatea: Un Spectacol Rusesc!
Ah, ce vremuri trăim! Într-un spectacol de solidaritate politică ce pare desprins din cele mai bune piese de teatru ale absurdului, președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, și omologul său rus, Vladimir Putin, își reînnoiesc jurămintele de alianță în fața unei „revoluții colorate” imaginare. Da, dragi cititori, în timp ce Serbia se confruntă cu proteste anti-corupție din ce în ce mai ample, liderii se laudă cu sprijinul neclintit al Kremlinului. Ce mai tura-vura de solidaritate autoritară!
Și nu este de mirare că Vucic este atât de mulțumit de susținerea primită. După o convorbire telefonică cu Putin, acesta a declarat triumfător că Rusia „înțelege bine” situația din Serbia. Evident, cum să nu înțeleagă, când ambele regimuri împărtășesc o aversiune profundă față de transparență și responsabilitate? Este ca și cum doi buni vecini s-ar întâlni să plângă pe umărul celuilalt despre cât de greu este să menții controlul în fața cetățenilor care cer dreptate și integritate.
Pe fondul acestor proteste, care au escaladat după un tragic accident ce a costat viețile a 15 persoane, Vucic și-a exprimat recunoștința că oficialii ruși nu susțin revoluția colorată. Oh, ironia! Un lider care se teme de vocea poporului său este consolat de un alt lider care, de asemenea, nu este un fan al protestelor democratice. Ce duo formidabil!
În plus, discuțiile dintre cei doi nu s-au limitat doar la solidaritatea în represiune. Nu, au vorbit și despre gaz – întotdeauna gazul, nu-i așa? – și despre sancțiunile impuse de SUA. Vucic a menționat reînnoirea unui acord privind gazele care expiră curând, și despre cum Serbia, în ciuda confruntărilor cu UE, continuă să se încălzească la flacăra Gazprom. Ce mod ingenios de a menține relațiile calde, nu credeți?
Dragi cititori, acest teatru politic ne oferă o lecție valoroasă despre cum liderii autoritari se sprijină unul pe altul în încercarea de a-și păstra puterea, ignorând vocea poporului. Este o simbioză de interese și o demonstrație de forță împotriva oricărei forme de opoziție democratică. În acest context, nu putem decât să ne întrebăm: când va veni momentul în care cortina va cădea peste acest spectacol de complicitate? Doar timpul ne va spune.
