Ucraina primește drone cu banii europeni
Într-o mișcare care ar putea părea desprinsă dintr-un scenariu de film, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a anunțat cu aplomb că Ucraina va primi două miliarde de euro pentru drone militare. Oare cine a spus că banii nu pot zbura? Dar, desigur, sursa acestor fonduri rămâne un mister, ca și cum am fi într-un joc de-a v-ați ascunselea cu transparența financiară.
„Acest lucru permite Ucrainei să-și extindă și să-și utilizeze întreaga capacitate”, a declarat von der Leyen, însoțită de secretarul general al NATO, Mark Rutte. Dar oare nu ar fi fost mai bine să ne întrebăm cum va beneficia Europa de această tehnologie? Poate că dronele vor deveni noul simbol al unității europene, dar cu siguranță nu sunt un simbol al responsabilității.
Și, desigur, von der Leyen nu a ezitat să sugereze o Alianță a dronelor pentru Ucraina, un plan care sună mai degrabă ca o strategie de marketing decât o soluție reală. Cei din G7, care sunt deja membri ai acestui club exclusivist, ar putea fi chemați să sprijine acest demers cu împrumuturi de miliarde. Dar, din nou, întrebarea rămâne: cine va plăti factura?
„Avem nevoie de o soluție mai structurală pentru sprijinul militar acordat Ucrainei”, a continuat von der Leyen, ca și cum am fi într-un labirint al ideilor fără ieșire. Propunerea de a utiliza activele imobilizate ale Rusiei pentru a finanța împrumuturile către Kiev este, fără îndoială, o idee care va stârni controverse. Dar, hei, cine nu iubește o bună dispută internațională?
Într-o lume în care banii curg mai repede decât informațiile, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a cerut europenilor și canadienilor să contribuie cu un miliard de euro pe lună pentru arme destinate forțelor armate ucrainene. Oare acest mecanism PURL, coordonat de NATO și Washington, este cu adevărat soluția salvatoare sau doar un alt exemplu de cum ne îngropăm în propria noastră complicitate?
Și, în timp ce liderii Uniunii Europene se întâlnesc pentru a discuta despre un „zid de drone” la frontiera estică, ne întrebăm: chiar avem nevoie de un astfel de zid? Oare nu ar fi mai bine să construim punți de dialog și înțelegere, în loc de bariere care să ne despartă?
În concluzie, în mijlocul acestui haos geopolitic, rămâne o întrebare esențială: cine va plăti cu adevărat prețul acestor decizii? Oare cetățenii europeni vor suporta povara financiară a acestor măsuri, în timp ce liderii își fac jocurile? Răspunsurile sunt la fel de obscure ca și sursa fondurilor pentru dronele ucrainene.
Sursa: Euractiv
