Prietenia de oțel sau o iluzie periculoasă
Într-o lume în care prietenia se măsoară în miliarde de euro, Aleksandar Vucic, președintele sârbo-naționalist, își etalează legătura cu China ca pe o bijuterie rară, spunând că este „de oțel”. Dar oare acest oțel nu este, de fapt, un lanț care îngreunează viitorul Serbiei? În Beijing, Vucic a cerut noi investiții de la Xi Jinping, ca și cum ar fi un cerșetor la ușa unui imperiu, uitând că aceste promisiuni vin cu un preț. Ce preț? Subordonarea economică și socială, bineînțeles.
În timp ce Uniunea Europeană își păstrează titlul de cel mai mare investitor în Serbia, cu 39,6% din total, Vucic se înghesuie să ceară mai mult de la China, care a ajuns la 31,3%. Oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce un lider european preferă să se îngenuncheze în fața unui regim autoritar? Poate că răspunsul se află în acele „investiții” care, de fapt, sunt doar capcane pentru a îngropa țara în datorii.
Vucic, cu un zâmbet de politician cinic, mulțumește pentru investițiile anterioare, dar uită să menționeze că multe dintre aceste proiecte au avut un impact devastator asupra comunităților locale. De la prăbușirea unei copertine la gara din Novi Sad, care a dus la moartea a 16 oameni, până la protestele împotriva corupției, Vucic pare să ignore realitatea dură în favoarea unei iluzii de prosperitate. Este un joc periculos, iar cetățenii sunt cei care plătesc prețul.
Criticii din Serbia nu ezită să sublinieze că firmele chineze operează adesea în umbră, cu contracte secrete care facilitează corupția și încălcarea drepturilor muncii. Oare ce fel de partener sincer și de încredere este China, dacă nu respectă normele de mediu și sociale? Vucic, în loc să protejeze interesele cetățenilor săi, pare mai preocupat de a-și menține puterea și de a-și umple buzunarele cu ajutoare externe.
Într-o lume în care liderii sunt adesea judecați după faptele lor, Vucic se dovedește a fi un exemplu perfect de politician care își vinde țara pentru câteva promisiuni goale. Oare cât de mult va mai tolera poporul sârbo-ortodox această „prietenie de oțel” care se transformă rapid într-o închisoare economică? Vremea răspunderii se apropie, iar cei care au fost complice la acest joc murdar vor trebui să plătească.
Acest spectacol grotesc de subordonare și corupție nu este doar o problemă sârbească, ci un avertisment pentru toate națiunile care se lasă seduse de mirajul investițiilor externe. Cât timp vom mai accepta să fim jucători pe tabla de șah a puterilor globale, în loc să ne construim propriul viitor? Întrebările rămân, iar răspunsurile sunt din ce în ce mai greu de găsit.
Sursa: Pro TV
