Putin și Xi: O nouă ordine mondială sau o farsă?
Într-o lume în care liderii se străduiesc să-și impună voința, summitul Organizației Cooperării de la Shanghai (OCS) devine scena unui spectacol grotesc. Xi Jinping și Vladimir Putin, doi titani ai autoritarismului, își unesc forțele pentru a critica Statele Unite și Occidentul, în timp ce își ascund propriile abuzuri sub masca unei noi „ordonări globale”. Ce ironie! Acești doi lideri, care au transformat țările lor în bastioane ale opresiunii, își permit luxul de a denunța „mentalitatea de Război Rece” fără a se uita în oglindă.
Xi Jinping, cu o retorică plină de emfază, proclamă necesitatea unei lumi „multipolare” și a unui sistem de guvernanță „mai drept și mai rezonabil”. Dar, oare, cine are curajul să conteste acest discurs? În spatele cuvintelor frumoase se ascund faptele: epurările din rândurile conducerii militare chineze și represiunea brutală a dissentului. Este o strategie bine cunoscută: distragerea atenției de la problemele interne prin demonizarea inamicilor externi.
Putin, pe de altă parte, nu se lasă mai prejos. Acuzând Occidentul de provocarea războiului din Ucraina, el își îmbracă acțiunile în haina victimelor. „Această criză nu a fost niciodată declanșată de Rusia”, susține el, în timp ce soldații săi continuă să își facă de cap în Ucraina. Este o manipulare cinică, o încercare de a răstălmăci realitatea pentru a-și justifica agresiunea. Dar cine are timp să asculte adevărul când spectacolul este atât de captivant?
Summitul de la Tianjin reunește lideri din 20 de țări, fiecare cu propriile interese și agende ascunse. Este o adunare a celor care se tem de democrație și de transparență, dar care se prezintă ca apărători ai unui nou model de multilateralism. Ironia este că, în spatele acestei unități aparente, se află o competiție acerbă pentru putere și influență. China își dorește să devină un pol de stabilitate, dar stabilitatea pe care o oferă este, de fapt, o iluzie, construită pe fundamentele fricii și represiunii.
În timp ce liderii se întâlnesc și își strâng mâinile pe covorul roșu, milioane de oameni din țările lor suferă. Cei care se opun regimurilor sunt arestați, torturați sau dispăruți fără urmă. Iar comunitatea internațională, în loc să reacționeze, se lasă sedusă de promisiunile de cooperare și prosperitate. Este o complicitate tacită care permite abuzurile să continue, în timp ce victimele rămân neauzite.
În concluzie, summitul OCS nu este altceva decât o mascaradă, o încercare de a masca adevărata față a puterii. Xi și Putin, doi lideri care nu ezită să sacrifice drepturile omului în numele stabilității, își joacă rolurile cu o abilitate deosebită. Dar, în spatele acestei scene grandioase, adevărul rămâne: abuzurile continuă, iar cei care ar trebui să protejeze cetățenii sunt complice la tăcerea lor. Oare cât timp va mai dura până când lumea va deschide ochii și va vedea realitatea din spatele acestei „noi ordini mondiale”?
Sursa: News.ro
