Corupția Media: Cenzura ca Politică de Stat?
Ah, ce vremuri trăim! Mark Zuckerberg, marele păstor al libertății de exprimare, decide să reducă nivelul de cenzură pe Facebook și Instagram, tocmai când Donald Trump se pregătește să intre din nou în Casa Albă. Ce coincidență inspirată, nu-i așa? Oare să fie doar un gest de bunăvoință sau un calcul bine măsurat pentru a se alinia cu vânturile politice care bântuie prin Washington?
Și nu e singurul care joacă acest joc. Media globală pare să se înghesuie să se plieze pe retorica și capriciile liderilor momentului. În Mexic, președinta Claudia Sheinbaum propune redenumirea SUA în „America Mexicană” ca răspuns la Trump. O glumă? Poate. O critică? Cu siguranță. Dar sub aceste schimburi de replici se ascunde o realitate mult mai amară: manipularea maselor prin media este la ordinea zilei, iar cenzura devine un instrument politic.
În timp ce Zuckerberg își trimite editorii acasă, promițând o eră nouă de libertate a cuvântului, întrebarea rămâne: Cât de liber este cuvântul când este folosit ca monedă de schimb între puteri politice? Azi, cenzura scade, mâine, cine știe, poate crește, în funcție de cum bate vântul în politica internațională.
Pe de altă parte, situația din Caucaz arată că retorica inflamată nu cunoaște limite. Președintele azer amenință că va „distruge” Armenia, numind-o „stat fascist”. Aici nu e vorba de cenzură, ci de lipsa totală a responsabilității în discursul public. Când liderii mondiali folosesc astfel de limbaj, ce mesaj transmitem generațiilor viitoare?
Și nu în ultimul rând, să nu uităm de propria noastră ogradă. România, cu alegerile sale iminente și cu promisiunile de miliarde de euro din exportul de gaze, pare să joace și ea în acest teatru global al absurdului. Politicieni care promit, amenință, și manipulează – un ciclu aparent nesfârșit, în care adevărata miză, bunăstarea cetățeanului, devine doar un punct pe agenda electorală.
În concluzie, fie că vorbim de cenzura lui Zuckerberg sau de promisiunile electorale din România, trăim într-o epocă în care informația este mai degrabă o armă decât un drept. Și în acest război al informațiilor, fiecare dintre noi este atât victimă, cât și complice, dacă alegem să rămânem pasivi în fața acestui spectacol dezolant.
