Tragedia aviatică din India zguduie lumea
Într-o lume în care accidentele aviatice par să devină o banalitate, prăbușirea avionului Boeing 787 Air India în Ahmedabad a adus în prim-plan o realitate cruntă: 265 de vieți pierdute, iar un singur supraviețuitor. O statistică care ar trebui să ne facă să ne întrebăm despre responsabilitatea celor care ar trebui să asigure siguranța călătorilor. Dar, desigur, cine se preocupă cu adevărat de viețile cetățenilor? În fața unei tragedii de asemenea proporții, reacțiile sunt adesea superficiale, iar companiile aeriene și autoritățile se grăbesc să minimalizeze impactul, ca și cum ar fi doar o altă știre de senzație.
Se pare că, în loc să ne concentrăm pe victime, ne lăsăm distrași de detalii tehnice și de povești despre supraviețuitori. De exemplu, Vishwash Kumar Ramesh, singurul supraviețuitor, a fost așezat în locul 11A, lângă o ieșire de urgență. O coincidență fericită sau o simplă întâmplare? Într-o lume în care statisticile sunt mai importante decât oamenii, povestea lui devine un simplu instrument de marketing pentru companiile aeriene, care își doresc să își păstreze clienții liniștiți și să evite pierderile financiare.
Și ce fac autoritățile? Anchetatorii au recuperat o cutie neagră, dar asta nu va aduce înapoi viețile pierdute. În schimb, ne așteptăm ca aceleași instituții care au responsabilitatea de a asigura siguranța zborurilor să ne ofere răspunsuri clare și să tragă la răspundere pe cei vinovați. Dar, în loc de asta, suntem întâmpinați cu tăcerea și tergiversări. De parcă, în spatele ușilor închise, se discută despre cum să mușamalizăm incidentul pentru a nu afecta imaginea industriei aviatice.
În India, unde traficul aerian a crescut exponențial, astfel de tragedii ar trebui să fie un semnal de alarmă. Dar, evident, cine are timp pentru a se ocupa de siguranța pasagerilor când banii sunt în joc? Autoritățile de aviație civilă sunt mai preocupate de statistici și de menținerea unei imagini pozitive decât de a face schimbări reale care să prevină viitoare tragedii. Este o rușine că, în fața unei catastrofe, se vorbește mai mult despre cum să se repare imaginea decât despre cum să se salveze vieți.
În concluzie, tragedia din Ahmedabad ne arată că, deși suntem bombardați cu informații și detalii despre accidente, adevărata problemă rămâne nerezolvată. Cine va lua măsuri pentru a asigura siguranța călătorilor? Poate că, în loc să ne concentrăm pe povești de supraviețuire, ar trebui să ne întrebăm de ce aceste tragedii continuă să aibă loc și ce fac autoritățile pentru a le preveni. Dar, desigur, întrebările rămân fără răspuns, iar victimele devin doar o altă statistică în jocul cinic al industriei aviatice.
Sursa: Stirile PRO TV
