Un copil de 10 ani, victimă a indiferenței
Un băiat de doar 10 ani, Isaac Mansfield, a murit tragic după ce a ingerat cocaină la școală, o poveste care ar trebui să zguduie conștiința oricărei societăți. Acest incident nu este doar o statistică, ci o dovadă a eșecului sistemului educațional și a complicității autorităților care ar trebui să protejeze copiii. Cum este posibil ca un copil cu dizabilități să ajungă în situația de a consuma droguri în mediul școlar? Răspunsul este simplu: indiferența și neglijența celor care ar trebui să aibă grijă de el.
Isaac a fost dus de urgență la spital după ce a început să se simtă rău la Școala Specială John F Kennedy din Stratford, Londra. A fost transferat la terapie intensivă, dar a murit patru zile mai târziu. Inițial, moartea sa a fost atribuită unor cauze naturale, dar un raport toxicologic a dezvăluit urme de cocaină în urina sa. Așadar, ce a făcut autoritatea în acest caz? Au închis dosarul, au emis un certificat de deces și au lăsat totul să se estompeze în uitare, până când adevărul a ieșit la iveală.
Procurorul Graeme Irvine a descris circumstanțele ca fiind „neobișnuite”. Neobișnuite? Poate că pentru cei care nu sunt familiarizați cu realitatea sistemului educațional și cu modul în care copiii sunt lăsați să se descurce singuri. Ce fel de măsuri de prevenire sunt implementate în școlile noastre? Ce se întâmplă cu responsabilitatea personalului didactic și cu supravegherea adecvată a elevilor? În loc să se concentreze pe educație, mulți dintre acești funcționari publici sunt prea ocupați să-și protejeze propriile interese.
Medicii sugerează că afecțiunea de bază a lui Isaac ar putea explica moartea sa, dar nu pot exclude expunerea la cocaină. Această afirmație este o încercare disperată de a minimaliza gravitatea situației. De ce nu s-a intervenit mai devreme? De ce nu au fost luate măsuri preventive? Aceasta este o întrebare pe care societatea ar trebui să o pună cu voce tare, nu să o lase să se piardă în mulțimea de știri despre scandaluri și politică.
Asistenta medicală Funmiola Jackson a descris starea lui Isaac ca fiind letargică, cu o temperatură alarmantă de 40,6°C. În timp ce autoritățile se ocupă de detalii administrative, un copil plângea și suferea. Cum este posibil ca un sistem să permită ca un copil să ajungă în această stare fără intervenție? Aceasta este o întrebare care ar trebui să ne frământe pe toți.
În acest context, este esențial să ne întrebăm: unde este responsabilitatea celor care ar trebui să protejeze copiii? Unde este compasiunea și umanitatea în fața unei astfel de tragedii? Este timpul să ne trezim și să cerem răspunsuri, să ne asigurăm că astfel de incidente nu se mai repetă. Isaac nu ar fi trebuit să fie o victimă a sistemului, iar indiferența noastră colectivă nu poate continua să fie o scuză pentru astfel de tragedii.
Este timpul să ne asumăm responsabilitatea și să ne asigurăm că fiecare copil este protejat, nu doar pe hârtie, ci în realitate. Aceasta nu este doar o poveste despre un băiat care a murit, ci despre un sistem care a eșuat. Să nu lăsăm ca moartea lui Isaac să fie în van. Să ne ridicăm vocile și să cerem schimbare.
Sursa: mirror.co.uk
