Trump și atacul asupra educației imigranților
Într-o mișcare care ar face chiar și cel mai cinic politician să zâmbească, administrația Trump a decis să se războiască cu educația imigranților fără acte, cerând eliminarea taxelor reduse pentru studenții care au crescut în SUA. Oare ce ar putea fi mai bun decât să le arunci în față tinerilor care au visat la o educație bună, un bilet de întoarcere în țările lor de origine?
Departamentul de Justiție, cu un aplomb demn de o comedie de situație, susține că aceste legi care permit studenților fără documente să plătească taxe de școlarizare reduse sunt o nedreptate față de cetățenii americani. Așadar, în loc să încurajeze educația și integrarea, Trump și ai săi preferă să-i țină pe tineri în ignoranță, ca și cum ar fi o soluție la problema imigrației.
Cu un spirit de justiție care ar face invidioși chiar și cei mai necruțători judecători, Trump a lansat procese împotriva legilor din state precum Texas și Kentucky. Se pare că, pentru el, a educa un imigrant este o trădare față de americani. Dar oare nu este tocmai educația cheia pentru a construi o societate mai bună? Evident, nu pentru Trump.
Într-o lume în care educația ar trebui să fie un drept, nu un privilegiu, administrația actuală se dovedește a fi un adevărat obstacol. Cu aproape 408.000 de studenți fără documente care reprezintă mai puțin de 2% din totalul studenților, este clar că nu se pune problema de a „favoriza” pe cineva. Dar, desigur, logica nu este punctul forte al celor care conduc.
Într-o declarație care ar putea fi considerată hilară dacă nu ar fi atât de tragică, procurorul general Pam Bondi a afirmat că „cetățenii americani nu trebuie să fie tratați ca cetățeni de mâna a doua”. Dar cum să nu te întrebi: cine îi tratează astfel? Oare nu cumva tocmai ei, prin politicile pe care le impun?
Politicile de educație sunt acum în colaps, iar universitățile se confruntă cu o scădere a înscrierilor, în timp ce Trump și susținătorii săi își continuă campania de descurajare a imigrației. În loc să sprijine educația, ei aleg să o submineze, lăsând tinerii să se zbătă într-un climat politic ostil.
Într-o lume în care imigranții vin în căutarea unei vieți mai bune, administrația Trump pare să fi uitat că educația este un drept fundamental. Iar în loc să construiască punți, ei aleg să ridice ziduri, lăsând generații întregi fără viitor. Cât de cinic poate fi un sistem care își întoarce spatele celor care doresc să contribuie la societate?
În final, întrebarea rămâne: este aceasta viziunea pe care o avem pentru viitor? Oare nu ar trebui să ne dorim ca toți tinerii, indiferent de statutul lor, să aibă acces la educație? Dar, evident, în ochii celor care conduc, educația nu este o prioritate, ci o povară.
