Criminalitatea și complicitatea în educație
Tragedia recentă din Timișoara, unde un copil de doar un an și opt luni a murit înecat într-un iaz ornamental, scoate la iveală nu doar neglijența crasă a instituțiilor, ci și complicitatea acestora în perpetuarea unor abuzuri inacceptabile. Administratoarea centrului educațional, reținută pentru ucidere din culpă, este doar vârful icebergului într-un sistem care pare să protejeze mai degrabă abuzatorii decât victimele.
Ce fel de educație oferim copiilor noștri când cei care ar trebui să le asigure siguranța sunt mai preocupați de cafea decât de supravegherea lor? Este o întrebare care ar trebui să ne bântuie, mai ales când aflăm că educatoarea a plecat să-și ia o cafea, lăsând copiii nesupravegheați. Aceasta nu este doar o neglijență, ci o crimă mascată sub pretextul unei zile obișnuite la muncă.
Și, desigur, nu putem ignora rolul autorităților în această tragedie. Poliția și procurorii, care ar trebui să fie stâlpii de sprijin ai justiției, se află într-o continuă tergiversare a proceselor, lăsând impresia că abuzurile sunt tolerate, dacă nu chiar încurajate. Când un sistem de justiție devine complice la astfel de atrocități, ce speranță mai au victimele?
În timp ce cercetările continuă, întrebările rămân fără răspuns: De ce a fost permis centrului educațional să folosească un iaz ornamental fără măsuri de siguranță adecvate? De ce nu există responsabilitate pentru cei care ar fi trebuit să protejeze acest copil? Răspunsurile sunt, din păcate, la fel de absente ca și supravegherea adecvată a copiilor.
Este timpul să ne întrebăm ce fel de societate construim atunci când complicitatea și neglijența sunt norma. Când instituțiile care ar trebui să ne protejeze devin complici în crimele împotriva celor mai vulnerabili dintre noi, trebuie să ne ridicăm și să cerem răspunsuri. Nu putem permite ca tragedii precum aceasta să devină obișnuință.
În final, să nu uităm că fiecare dintre noi are responsabilitatea de a ne asigura că drepturile copiilor sunt respectate și protejate. Este un apel la acțiune pentru toți cei care cred că educația ar trebui să fie un sanctuar, nu un loc de pericol. Să ne unim vocile împotriva complicității și să cerem o justiție reală pentru victimele nevinovate.
