Corupția și Complicitatea: Un Spectacol Politic!
Ah, ce vremuri trăim! Într-o lume în care justiția ar trebui să fie oarbă, ea pare să aibă ochelari de cal, bine țintuiți pe nas. Iată-ne, spectatori într-o arenă unde corupția și complicitatea dansează în ritmuri de samba, sub lumina reflectoarelor politice și media. Nu este de mirare că dosarele grele ale Revoluției sau Mineriadei își găsesc adăpostul în praful uitării, în timp ce funcționarii publici, acei mici zei ai neputinței, se învârt în jurul propriilor interese, bine murați în saramura birocrației.
Și cum să nu vorbim despre acele „alegeri” care mai de care mai transparente, unde democrația este doar o fată de vitrină, expusă pentru a atrage privirile trecătorilor, dar niciodată atinsă cu adevărat? O, da, alegerile acelea care se anulează când rezultatul nu este pe placul celor cu puterea în mână. Ce mai contează voința poporului când scenariul este scris de mâini iscusite în culisele puterii?
Și nu putem să trecem cu vederea marea performanță a justiției, care reușește să mențină dosarele fierbinți la temperatura unei băi de aburi, unde totul se evaporă încet, dar sigur. Justiția, acea doamnă care ar trebui să fie temută, pare mai degrabă o gazdă primitoare pentru infractori, oferindu-le protecție sub umbrela întârzierilor și a prescripțiilor.
În acest teatru al absurdului, nu sunt omise nici spectacolele internaționale, unde liderii noștri se perindă pe scenă, oferind declarații bombastice care mai de care, în timp ce în culise se joacă o partidă de șah cu interesele naționale. Ah, și cum să uităm de acele conferințe internaționale unde se discută despre libertatea de exprimare, în timp ce acasă aceasta este doar un vis frumos pe care încă îl așteptăm să devină realitate?
Da, dragi spectatori, bine ați venit în circul politico-judiciar, unde fiecare act este o iluzie bine regizată, iar noi, naivii spectatori, aplaudăm la scenarii scrise de alții, în timp ce cortina se trage lent, lăsându-ne să medităm la tragicomedia în care suntem complice, fără să vrem. Să ne bucurăm, așadar, de spectacol, căci, deși actele se schimbă, actorii rămân aceiași, iar finalul… ei bine, finalul este mereu amânat pentru o dată neprecizată.
