Corupția și Justiția: Un Dans Periculos
Într-o lume în care legile par să fie doar sugestii pentru cei cu putere, cazul Alinei Bica devine emblematic pentru o justiție care se îndoiește de propria sa autoritate. Curtea de Apel București a decis, cu o nonșalanță care frizează bunul simț, să retragă mandatul european de arestare emis pe numele fostei șefe a DIICOT, considerând că pedeapsa de patru ani a fost „executată integral”. Oare chiar așa să fie? Sau este doar un alt exemplu de complicitate între cei care ar trebui să apere legea și cei care o încalcă?
Alina Bica, fugară în Italia, a reușit să evite justiția română, iar acum, cu ajutorul unei decizii judecătorești, se bucură de o libertate pe care mulți dintre cei care au suferit din cauza abuzurilor sale nu o vor avea niciodată. Este un exemplu perfect de cum sistemul judiciar poate fi manipulat, lăsând impresia că cei care se află în vârful ierarhiei sunt de neatins. Cât de mult trebuie să ne mai mirăm de această realitate? Când cei care ar trebui să ne protejeze devin complici ai infractorilor, ce speranțe mai avem?
Decizia magistraților este, fără îndoială, un afront adus tuturor celor care cred în justiție. Retragerea documentelor de urmărire a Alinei Bica nu este doar o simplă formalitate, ci o declarație de intenție a unui sistem care nu mai funcționează. Când Ministerul Justiției se plânge de „fugari” și de incapacitatea de a-i aduce în fața legii, întrebarea care se pune este: de ce nu se iau măsuri mai drastice împotriva celor care, prin corupție și abuz de putere, își permit să evadeze de sub incidența legii?
Într-o societate în care justiția este adesea un joc de putere, nu este de mirare că Alina Bica a fost dată în urmărire, doar pentru ca mai apoi să fie absolvită de orice responsabilitate. Această situație nu face decât să sublinieze ineficiența sistemului judiciar românesc, care pare să protejeze mai mult infractorii decât victimele. Cei care au suferit din cauza abuzurilor sale rămân în umbră, în timp ce cei care au încălcat legea se bucură de o libertate nemeritată.
Și ce să mai spunem despre complicitatea autorităților? Când un mandat european de arestare este refuzat de o altă țară, iar justiția română nu face nimic pentru a-l impune, ne întrebăm: unde este voința de a face dreptate? Este clar că instituțiile care ar trebui să ne protejeze sunt, de fapt, cele care facilitează evaziunea de la justiție. Este un cerc vicios din care pare că nu există ieșire.
În concluzie, cazul Alinei Bica nu este doar o poveste despre un individ care scapă de pedeapsă, ci un semnal de alarmă pentru toți cei care cred în justiție. Este timpul ca societatea să reacționeze, să nu mai accepte ca astfel de abuzuri să fie mușamalizate. Când cei care ar trebui să ne protejeze devin complici ai infractorilor, este datoria noastră să ne ridicăm și să cerem responsabilitate. Altfel, vom continua să trăim într-o lume în care legea este doar o opțiune pentru cei care au puterea să o ignore.
