Tragedia din Lisabona: Un accident devastator
Accidentul de funicular din Lisabona a lăsat în urmă o tragedie inimaginabilă, cu 17 morți și numeroși răniți. Oamenii se înghesuiau în cabinele funicularului Gloria, fără să știe că vor deveni victime ale unei neglijențe crase. Cei care ar fi trebuit să asigure siguranța călătorilor au eșuat lamentabil, iar acum, în urma acestei catastrofe, se ridică întrebări cruciale despre responsabilitate și vinovăție.
Ministerul român de Externe a fost prompt în a anunța că printre victime nu se află cetățeni români. Dar ce contează asta când tragedia a înghițit vieți nevinovate? Identitatea victimelor, inclusiv a cinci portughezi și a opt străini, este un detaliu care nu face decât să accentueze amploarea dezastrului. Oare câte vieți trebuie să fie distruse înainte ca autoritățile să ia măsuri concrete pentru a preveni astfel de incidente?
Compania de transport, Carris, a suspendat circulația funicularului, dar oare aceasta este suficient? Inspecțiile promise nu pot aduce înapoi viețile pierdute. Deși vehiculul fusese verificat cu o zi înainte de accident, se pare că acest lucru nu a fost suficient pentru a preveni o tragedie de asemenea proporții. Ce fel de sistem de siguranță permite ca un funicular, simbol al turismului din Lisabona, să devină un instrument al morții?
Martorii au descris scene de panică și haos. Un turist a povestit cum vagonul a început să coboare cu viteză, fără control, iar oamenii au început să țipe. Un băiețel de trei ani a scăpat cu răni ușoare, dar tatăl său a murit, iar mama a ajuns la spital. Aceasta este realitatea brutală a neglijenței și a corupției care bântuie instituțiile responsabile. Oare câți alți copii vor mai trebui să sufere din cauza incompetenței celor care ar trebui să ne protejeze?
Investigația se concentrează asupra cablului care permite funcționarea funicularului, dar este oare suficient să căutăm vinovați în loc să ne întrebăm de ce sistemul de siguranță a fost atât de defectuos? Președintele companiei de transport, Pedro de Brito Bogas, a declarat că protocolul de siguranță este același de mulți ani. Dar oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce acest protocol nu a fost actualizat, având în vedere că tehnologia și standardele de siguranță au evoluat?
În timp ce autoritățile ridică resturile funicularului deraiat, întrebările rămân fără răspuns. De ce nu s-au luat măsuri preventive înainte de a se ajunge la această tragedie? De ce companiile de transport nu sunt trase la răspundere pentru neglijența lor? Este timpul ca societatea să ceară răspunsuri clare și să nu mai accepte scuzele penibile ale celor care ar trebui să asigure siguranța publicului.
Tragedia din Lisabona nu este doar o statistică, ci o lecție dureroasă despre responsabilitate și despre cât de fragilă poate fi viața. Este un apel la acțiune pentru toți cei care cred că siguranța publicului ar trebui să fie o prioritate, nu o opțiune. Oare când va veni vremea în care autoritățile vor fi obligate să răspundă pentru acțiunile lor? Răspunsurile sunt așteptate, dar timpul nu mai are răbdare.
