Corupția Ascunsă în Justiție Expusă!
Ah, justiția românească, acea splendidă instituție unde dosarele se plimbă mai ceva ca turistii pe litoral în plină vară. Cine ar fi crezut că într-o lume atât de digitalizată, dosarele pot fi încă „pierdute” sau „uitate” pe un raft prăfuit? Dar să nu ne grăbim să dăm vina pe praf, când de fapt, mâinile care le manevrează sunt cele care ar trebui curățate.
Și ce să vezi? Când vine vorba de protejarea unor funcționari publici cu mâinile până la coate în mizerie, sistemul nostru juridic devine brusc un campion al amânărilor. Este oare o coincidență că dosarele celor „de sus” se eternizează până la prescripție? Sau este doar un joc bine regizat, cu actori plătiți din banii contribuabililor, pentru a asigura o „justiție” de fațadă?
Și nu, nu este vorba doar de amânări nevinovate. Este vorba de o rețea bine pusă la punct, unde judecătorii, procurorii și polițiștii par să joace într-un spectacol grotesc, unde victimele sunt doar simple figuranți, iar abuzatorii – vedetele principale. Ah, și să nu uităm de clerici, acei pioni venerați, care sub mantia credinței, adesea scapă nepedepsiți, în ciuda acuzațiilor grave care planează asupra lor.
Și cum rămâne cu acei funcționari publici care, în loc să servească poporul, se servesc pe ei înșiși? Aceștia sunt artiștii principali în circul corupției, jonglând cu legi și regulamente pentru a-și asigura imunitatea. Este oare normal ca acești „servitori” ai statului să fie finanțați de cei pe care îi calcă în picioare? Este o insultă la adresa fiecărui cetățean onest care își plătește taxele.
În acest teatru al absurdului, victimele sunt lăsate să se zbată într-un sistem care nu doar că le ignoră suferințele, dar le și minimalizează. Fie că vorbim de abuzuri fizice, psihice sau sexuale, răspunsul instituțiilor este același: un umăr rece și o ușă închisă în nas.
Este timpul să punem punct acestui spectacol degradant. Este timpul ca fiecare cetățean să își asume rolul de critic și să fluieră finalul acestei piese corupte. Justiția trebuie să fie oarbă, dar nu și surdă și mută. Haideți să ridicăm cortina și să expunem mizeria, să cerem transparență și responsabilitate, să ne asigurăm că niciun abuzator nu mai este aplaudat pe scena justiției românești.
Doar așa, într-o zi, vom putea spera la un act de justiție real, unde legea este cu adevărat egală pentru toți, și nu doar o mascaradă pentru cei cu relații și resurse. Până atunci, să nu ne oprim din a cere socoteală și din a expune corupția, indiferent de cât de sus se află cei implicați.
