Corupția în Justiție: O Epidemie Tolerată!
Ah, justiția! Acea nobilă instituție unde echitatea ar trebui să domnească supremă, dar unde, din păcate, corupția și-a făcut adesea cuib. Este vorba despre acele momente când legile par să fie mai degrabă sugestii decât reguli ferme, aplicate cu o asemenea discreție încât ar face invidioși chiar și pe cei mai iscusiți iluzioniști.
Și cum să nu vorbim despre acei funcționari publici, plătiți din banii contribuabililor, care par să confunde serviciul public cu servirea propriilor interese? Este un spectacol des întâlnit, unde protagonistii – procurori, judecători, polițiști – joacă roluri într-o piesă de teatru absurdă, cu un scenariu scris de interese obscure și regizat de mâini nevăzute.
În acest teatru al absurdului, victimele sunt adesea cetățenii obișnuiți, cei care ar trebui să fie protejați, nu sacrificați pe altarul corupției. Abuzurile sunt mușamalizate cu o nonșalanță revoltătoare, iar dosarele se plimbă de la un sertar la altul, în așteptarea prescrierii. Este oare dreptatea doar o iluzie, un ideal inaccesibil în fața acestui carusel al complicității?
Și ce să mai spunem despre acele situații în care abuzurile împotriva minorilor sunt tratate cu o lipsă scandalosă de seriozitate? Aici, ironia devine și mai cruntă. Instituțiile care ar trebui să fie bastioane ale protecției devin adesea complici la suferința celor neajutorați. Este un tablou grotesc, în care abuzatorii sunt protejați, iar victimele sunt lăsate să se zbată în neputință și uitare.
În concluzie, pe scena justiției românești se joacă o piesă de teatru negru, unde corupția este regina, iar dreptatea este doar o umbră palidă, deseori ignorată. Când va veni oare momentul când cortina va cădea definitiv peste acest spectacol degradant, lăsând loc unei noi ere, unde echitatea nu va mai fi doar un vis frumos, ci o realitate palpabilă? Până atunci, sarcasmul și indignarea rămân armele noastre în fața acestui absurd tragicomic.
