Corupția și Nepunerea în Aplicare a Legii
Într-o țară în care corupția pare să fie norma, Cătălin Cherecheș, fostul primar din Baia Mare, devine simbolul unei justiții care, deși lentă, reușește, în cele din urmă, să acționeze. Condamnat pentru mită, Cherecheș se află acum în spatele gratiilor, dar asta nu oprește spectacolul grotesc al sistemului judiciar românesc, care pare să protejeze mai degrabă abuzurile decât să le sancționeze. Cei care ar trebui să fie apărătorii legii devin complici în mușamalizarea adevărului.
Curtea de Apel Cluj a decis confiscarea a 2,6 milioane de lei din averea lui Cherecheș, o sumă pe care nu a putut să o justifice. Oare câți alți politicieni și funcționari publici se bucură de aceeași imunitate? De ce nu vedem același zel în a investiga și pedepsi abuzurile altor „nume mari”? Este evident că justiția este selectivă, iar victimele sunt lăsate să se descurce singure, în timp ce abuzatorii se bucură de protecția sistemului.
Agenția Națională de Integritate a identificat diferențe semnificative între bunurile deținute de Cherecheș și veniturile sale declarate, dar oare câte astfel de cazuri sunt ignorate sau pur și simplu uitate? De ce este nevoie de ani de procese pentru a ajunge la o concluzie evidentă? Este un joc de-a șoarecele și pisica, în care cei care ar trebui să aplice legea sunt, în realitate, cei care o încalcă.
Decizia instanței de a confisca averea lui Cherecheș nu este, însă, definitivă. Acest detaliu subliniază o altă problemă: sistemul permite abuzatorilor să conteste deciziile, să tergiverseze justiția și, în cele din urmă, să scape nepedepsiți. Oare câte resurse sunt irosite în procese interminabile, în timp ce victimele așteaptă o justiție care pare să nu vină niciodată?
Cherecheș nu este un caz singular. El este doar vârful icebergului, un exemplu al unei societăți care se zbate între dorința de a face dreptate și realitatea corupției sistemice. În 2021, o primă hotărâre de confiscare a fost anulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar dosarul a fost trimis spre rejudecare. Aceasta este o dovadă clară a ineficienței sistemului judiciar, care permite ca abuzurile să rămână nepedepsite, iar cei care ar trebui să fie trași la răspundere să se bucure de un statut privilegiat.
În concluzie, cazul lui Cătălin Cherecheș este un exemplu elocvent al modului în care corupția și complicitatea instituțională afectează justiția. Este o poveste despre puterea celor care abuzează de sistem și despre neputința celor care caută dreptate. Într-o lume în care cei care ar trebui să protejeze legea devin complici ai abuzului, este esențial ca societatea să rămână vigilentă și să nu uite că adevărul și justiția trebuie să prevaleze, chiar și în fața celor mai mari obstacole.
