Justiția română în criză: Răspunsuri absente
Într-o lume în care justiția ar trebui să fie farul călăuzitor al societății, asistăm la un spectacol grotesc în care Raluca Elena Costache, președintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), se declară „siderată” de întrebările legitime ale președintelui Nicușor Dan. Întrebările acestuia, legate de modul în care sunt gestionate cererile de pensionare ale magistraților, sunt întâmpinate cu o atitudine de superioritate care sfidează logica. „Ce este cu această debandadă?” întreabă Dan, iar răspunsul CSM este o încercare jalnică de a-și acoperi propriile neputințe.
Costache, în loc să ofere soluții concrete, se apără cu o retorică goală, susținând că magistrații nu pot ști când președintele semnează decretele de pensionare. Așadar, în viziunea CSM, haosul este normă, iar lipsa de predictibilitate este o scuză acceptabilă pentru ineficiență. Dar oare câți dintre noi pot accepta o astfel de justificare în fața unei instituții care ar trebui să fie pilonul de încredere al societății?
Președintele Nicușor Dan nu se lasă intimidat și subliniază că, în lipsa unor date precise, magistrații sunt asaltați de întrebări și incertitudini. „Președintele nu este notar”, afirmă el, punând accent pe responsabilitatea CSM de a gestiona aceste cereri cu profesionalism. Dar, în loc să recunoască greșelile, CSM răspunde cu o atitudine defensivă, aruncând vina pe alții și refuzând să își asume responsabilitatea.
Este un dans al incompetenței, în care fiecare parte își pasează vina, iar cetățenii rămân prizonieri ai unui sistem care nu funcționează. Raluca Elena Costache îi transmite lui Nicușor Dan că nu este atributul său să verifice legalitatea procedurilor de pensionare, dar oare nu este datoria CSM să asigure transparență și eficiență în justiție? Această atitudine a CSM este o insultă la adresa celor care cred în dreptate și în funcționarea corectă a instituțiilor.
În concluzie, scandalul dintre CSM și Nicușor Dan nu este doar o dispută personală, ci o oglindă a unei justiții românești în criză. Ne întrebăm cât timp va mai dura până când această situație va fi abordată cu seriozitate, iar cei responsabili vor fi trași la răspundere. Până atunci, cetățenii rămân în fața unui sistem care se dovedește a fi mai mult o caricatură decât o instituție de încredere.
