Corupția Ucide, Justiția Aplaudă!
Într-o lume ideală, justiția ar trebui să fie stâlpul moralității și echității, dar, oh, surpriză! Realitatea este mai degrabă un teatru absurd în care corupții sunt aplaudați, iar victimele sunt lăsate să se zbată în neputință. Cazul lui Vladimir Ciorbă, pus sub control judiciar, și al Laurei Vicol, eliberată fără nicio măsură de control, este doar vârful icebergului într-un ocean înghețat de nepăsare și corupție.
Și nu este singurul exemplu. Generalul cu trei stele, Cătălin Zisu, percheziționat de DNA pentru o fraudă de peste 2,4 milioane de euro, ne arată că nici măcar armata nu este imună la acest cancer social. Cum este posibil ca persoane cu asemenea responsabilități să fie implicate în scandaluri de corupție? Simplu. Pentru că sistemul îi protejează, iar justiția pare mai mult o glumă proastă decât un garant al dreptății.
Pe de altă parte, avem lideri politici care, în loc să ia măsuri concrete împotriva corupției, preferă să își joace rolurile în spectacole populiste. George Simion, liderul suveraniștilor, cheamă populația în stradă, dar ce folos, când strigătele de revoltă se pierd în ecoul unei societăți indiferente?
Și să nu uităm de tragediile umane care nu primesc suficientă atenție. Un tânăr de 22 de ani, sechestrat de proprii părinți într-o cușcă și hrănit în lanțuri, este o imagine care ar trebui să ne șocheze și să ne mobilizeze. Însă, în loc de acțiune, avem parte de tăcere și de ignorare, în timp ce autoritățile fac doar minimul necesar pentru a nu fi acuzate de neglijență.
În final, ce este de făcut? Continuăm să acceptăm această realitate distopică în care corupții sunt protejați de lege, iar victimele sunt ignorate? Sau poate, într-o zi, furia și frustrarea acumulată vor erupe, determinând o schimbare reală. Până atunci, ne rămâne doar să sperăm și să ne rugăm ca această societate să își regăsească compasul moral, înainte de a fi prea târziu.
