Corupția Ucide, Justiția Doarme!
Într-o lume ideală, titlurile de știri ar trebui să fie despre progres, inovație și unitate. Dar, oh, ce lume amară trăim! Unde justiția pare să fie mai mult un concept abstract decât o realitate palpabilă. Vorbim despre corupție ca despre o veche cunoștință la care ne-am obișnuit să-i trecem cu vederea excesele. Și, în timp ce elitele își plimbă nepăsarea pe covorul roșu al impunității, cetățeanul de rând își numără zilele între facturi și nedreptăți.
Uitați-vă la acele știri despre alegeri anulate, decizii amânate și legi care se împiedică de propriile lor lacune. Este un teatru absurd, în care actorii sunt judecătorii și politicienii, iar spectatorii – noi toți – suntem forțați să aplaudăm la scenarii scrise de mâini corupte. Când a devenit normalitatea un câmp de luptă între cei puternici și cei neajutorați?
Și apoi avem audacitatea de a vorbi despre drepturile omului, despre democrație și pace! Ce pace, când fiecare zi aduce un nou scandal, o nouă dezvăluire de abuzuri și manipulări? Premii Nobel pentru pace, zile naționale de doliu, comemorări – toate par a fi doar fumigene care să ne distragă atenția de la mizeria care se întinde sub preș.
În acest carusel al dezinformării, mass-media joacă rolul de orchestrator, difuzând la nesfârșit imagini și titluri care mai de care mai senzationale, dar care adesea nu fac decât să acopere realitățile crunte. „Ultima oră”, „Breaking news”, „Exclusiv” – sunt toate strigăte în vânt care nu reușesc să mascheze incompetența și corupția care macină sistemele noastre.
Și în tot acest haos, unde este cetățeanul? Ah, cetățeanul… acel etern spectator care își vede drepturile călcate în picioare zi de zi. Între promisiuni neonorate și realități alternative, ne pierdem speranța și credința într-un viitor mai bun. Dar nu trebuie să rămânem vocea tăcută a acestei piese grotesce. Este timpul să ridicăm cortina, să arătăm actorii în lumina crudă a adevărului și să cerem socoteală pentru fiecare abuz și fiecare minciună.
Corupția ucide, dar tăcerea este complice. Justiția poate dormi, dar noi nu trebuie să ne culcăm pe lauri. Este momentul să ne trezim, să vorbim și să acționăm. Pentru că fiecare moment de ezitare este un pas în plus spre prăpastia din care s-ar putea să nu mai putem ieși.
