Atacuri devastatoare în Ucraina: unde e justiția?
Într-o lume în care știrile de ultimă oră sunt consumate cu o viteză alarmantă, atacurile cu drone și artilerie ruse împotriva Ucrainei devin doar un alt capitol într-o poveste de groază. Cel puțin patru morți și 36 de răniți nu sunt suficiente pentru a trezi conștiințele celor care ar trebui să protejeze viețile nevinovate. Unde sunt vocile care să condamne aceste atrocități? Unde este justiția care ar trebui să pedepsească astfel de crime?
Autoritățile locale anunță cu o nonșalanță care frizează bunul simț numărul victimelor, dar cine se îngrijorează cu adevărat? În regiunea Sumî, un mort și doi răniți, în Herson un alt mort și doi răniți, iar în Odesa, un alt suflet pierdut. Aceste cifre sunt doar statistici pentru cei care privesc de la distanță, în timp ce familiile victimelor își plâng pierderile. Este o rușine că astfel de evenimente devin banalități în discursul public.
Și să nu uităm de Kiev, unde dronele ruse au lovit clădiri, dar, slavă Domnului, nu au provocat victime. Primarul Vitali Kliciko ne asigură că, deși orașul este bombardat, nu sunt victime. Oare ne-am obișnuit atât de mult cu violența încât considerăm că e suficient să nu moară nimeni pentru a sărbători? Aceasta este o formă de cinism care ar trebui să ne îngrijoreze profund.
În timp ce Rusia își continuă atacurile, Ministerul Apărării rus se laudă cu interceptarea a 91 de drone ucrainene. Oare cine se preocupă de victimele colaterale? Cine își asumă responsabilitatea pentru suferința celor care își pierd viețile în acest conflict? Este o întrebare care rămâne fără răspuns în fața unei complicități internaționale care pare să ignore suferința umană.
Și, în timp ce ne concentrăm pe Ucraina, alte știri de pe glob ne amintesc de natura brutală a umanității. De la inundații devastatoare în Texas, unde zeci de copii au murit, la un ministru rus găsit împușcat în mașina sa. Oare aceste evenimente nu ar trebui să ne facă să ne întrebăm ce se întâmplă cu moralitatea noastră? De ce nu ne ridicăm împotriva acestor abuzuri? De ce continuăm să privim pasivi la suferința altora?
Este timpul să ne întrebăm: unde este justiția? De ce nu vedem acțiuni concrete din partea celor care ar trebui să ne protejeze? Este o întrebare care ar trebui să ne frământe pe toți, pentru că, în final, tăcerea complice este la fel de vinovată ca și faptele în sine. Să nu uităm că fiecare victimă are o poveste, iar aceste povești merită să fie auzite și să nu fie uitate.
Sursa: Agerpres
