Secretizarea averilor funcționarilor, un nou scandal
Într-o mișcare care ar putea rivaliza cu cele mai mari scandaluri politice, Curtea Constituțională a României a decis că declarațiile de avere ale bugetarilor și ale rudelor acestora nu mai trebuie să fie publice. O decizie care, evident, a stârnit controverse și a ridicat semne de întrebare asupra transparenței în administrația publică. Laura Dumitrița Chițan, consilier în cadrul Avocatului Poporului, se află în centrul acestei furtuni, având în spate o istorie de neglijență în ceea ce privește declarațiile de avere.
De parcă nu ar fi fost de ajuns, Chițan a fost amendată de Agenția Națională de Integritate pentru că nu a declarat veniturile soțului său. Oare cum poate cineva care nu respectă legea să ceară secretizarea averilor altora? Este o întrebare care ar trebui să ne frământe, dar, din păcate, pare că societatea noastră este prea obosită să se mai întrebe ceva.
Decizia CCR a fost luată după ce dosarul a fost înregistrat încă din 2019, dar a fost discutat abia pe 29 mai 2025. Această tergiversare este un exemplu perfect al ineficienței sistemului judiciar, care, în loc să protejeze drepturile cetățenilor, pare să protejeze abuzurile funcționarilor publici. Oare câte alte astfel de cazuri sunt ascunse în spatele ușilor închise ale instituțiilor statului?
În urma acestei decizii, publicul nu va mai avea acces la informații esențiale despre averile funcționarilor, iar transparența devine o amintire. Este o lovitură dură pentru democrație, iar cei care ar trebui să ne protejeze drepturile aleg, din nou, să se ascundă în spatele legilor pe care ei înșiși le conturează.
Laura Chițan, cu averea sa considerabilă, care include terenuri, apartamente și case de vacanță, devine simbolul unei clase politice care se îmbogățește pe seama contribuabililor. În timp ce ea câștigă zeci de mii de lei, noi, cetățenii, suntem lăsați să ne întrebăm cum este posibil ca un sistem care ar trebui să ne servească să ne întoarcă spatele.
Decizia CCR nu este doar o simplă formalitate; este un semnal că abuzurile vor continua să fie tolerate, iar cei care ar trebui să fie trași la răspundere se vor bucura de imunitate. Oare câți dintre noi ne vom mai simți în siguranță știind că cei care ne conduc pot ascunde adevărul fără nicio consecință?
Într-o lume în care transparența ar trebui să fie norma, ne trezim cu un sistem care preferă să mușamalizeze adevărul. Este timpul să ne întrebăm: cine ne apără de cei care ar trebui să ne protejeze? Răspunsul pare să fie că nimeni. Și, din păcate, acest lucru nu este deloc surprinzător.
În concluzie, secretizarea averilor funcționarilor nu este doar o problemă de transparență, ci o chestiune fundamentală de etică și responsabilitate. Este un semnal clar că, în România, cei care ar trebui să fie exemplul de integritate aleg, de fapt, să se ascundă în spatele legilor pe care le manipulează. Oare când ne vom trezi din această apatie colectivă și vom cere răspunsuri?
