Elena Costache și pensiile magistraților: O poveste de necrezut
Într-o lume în care majoritatea oamenilor se luptă să ajungă la sfârșitul lunii cu un salariu modest, președinta Consiliului Superior al Magistraturii, Elena Costache, a reușit să stârnească o adevărată furtună de indignare. Cu o pensie de 11.000 de lei, Costache a avut curajul să declare că aceasta este „mică”. Oare câți dintre noi ne putem permite luxul de a considera o astfel de sumă ca fiind insuficientă? Această declarație vine pe fondul unui scandal mai amplu legat de creșterea vârstei de pensionare a magistraților și scăderea cumulului pensiei pentru procurori și judecători, un subiect care ar trebui să ne preocupe pe toți.
Elena Costache, cu un venit anual de peste 100.000 de euro, a intrat în magistratură în 2004, după o carieră de șase ani ca avocat. Este greu de imaginat cum cineva care a avut parte de atâtea privilegii poate să se plângă de o pensie care ar face invidioși mulți dintre cetățenii de rând. Această atitudine a sa reflectă o desconectare profundă de realitate, un exemplu perfect de elitism care este, din păcate, omniprezent în rândul celor care ne conduc.
Într-un interviu acordat Digi24, Costache a subliniat că „independența magistraților depinde de bani”, o afirmație care ridică multe semne de întrebare. Este oare normal ca justiția să fie influențată de nivelul veniturilor? Această întrebare ar trebui să ne facă să ne gândim la sistemul judiciar și la valorile pe care le promovează. În loc să se concentreze pe asigurarea unei justiții corecte și echitabile pentru toți, Costache pare mai preocupată de propriile interese financiare.
Și, ca și cum nu ar fi fost suficient, CSM a acuzat Digi24 că a denaturat declarațiile președintei. Oare nu este mai ușor să dai vina pe presă decât să îți asumi responsabilitatea pentru propriile cuvinte? Această tactică de a mușamaliza adevărul este o practică comună în rândul celor care se simt amenințați de transparență și de responsabilitate.
Într-o societate în care abuzurile și corupția sunt la ordinea zilei, declarațiile lui Costache sunt un exemplu perfect de cum cei aflați în funcții de conducere pot să își ignore datoriile față de cetățeni. În loc să se preocupe de nevoile reale ale societății, aceștia aleg să se plângă de lipsa de fonduri, în timp ce continuă să beneficieze de privilegii exorbitante. Este timpul ca noi, ca societate, să ne ridicăm vocea și să cerem responsabilitate din partea celor care ne conduc.
În concluzie, povestea Elenei Costache nu este doar despre o pensie considerată mică, ci despre o întreagă mentalitate care domină instituțiile noastre. Este un apel la conștiința noastră colectivă să nu mai acceptăm ca cei care ar trebui să ne protejeze drepturile să se transforme în apărători ai propriilor interese. Este timpul să cerem o justiție reală, nu una dictată de privilegii și bani.
