Justiția Românească: O Farsă Electorală?
Ah, justiția românească, acel teatru absurd unde drepturile cetățenilor sunt mai degrabă sugestii decât certitudini. Când vine vorba de alegeri, se pare că scenariul este scris mai mult pentru a proteja instituțiile decât pe cei pe care ar trebui să îi servească. Cazul lui Călin Georgescu este un exemplu strălucit de cum poți să ai parte de un proces electoral anulat fără să clipești, cu toate că drepturile tale fundamentale, precum dreptul de a vota și de a fi ales, sunt călcate în picioare.
Curtea de Apel București, într-o manieră aproape regală, a respins contestația lui Georgescu, argumentând că deciziile Curții Constituționale sunt definitive și obligatorii. Ei bine, nu că ne-am aștepta la altceva, dar parcă niciodată nu încetează să uimească modul în care justiția poate fi atât de oarbă când interesele politice cântăresc greu în balanță. Nu este de mirare că multe dintre deciziile importante se iau noaptea, ca hoții, sau că se postează pe internet în loc să fie publicate în Monitorul Oficial, ca și cum accesul la informație ar fi un privilegiu, nu un drept.
Și cine suferă în final? Cetățeanul de rând, care își vede drepturile diluate într-un cocktail de incompetență și indiferență. Este oare dreptul de a vota un moft, nu un pilon al democrației? Se pare că pentru unii, acesta este doar un detaliu minor care poate fi ignorat după bunul plac. Dar haideți să nu fim prea aspri, poate că așteptările noastre sunt prea mari. La urma urmei, în teatrul justiției românești, spectatorii (cetățenii) sunt doar figuranți, iar rolurile principale sunt rezervate mereu acelorași actori (politicieni și magistrați).
În concluzie, să nu ne mirăm că încrederea în justiție este la cote scăzute. Când legile sunt interpretate într-un mod care favorizează confuzia și când drepturile cetățenilor sunt tratate ca simple sugestii, este clar că scena politică este dominată de o dramă continuă, în care justiția joacă rolul tragic al unui personaj secundar, uitat în culisele puterii.
