Justiție sau Păcăleală? Despăgubiri de Milioane, Durere de o Viață!
Oh, ce veste minunată! În sfârșit, justiția a triumfat, sau cel puțin așa ni se spune. Un copil de 12 ani, Horia, a fost ucis în plină stradă, pe o trecere de pietoni, de un șofer beat și iresponsabil. Dar nu vă faceți griji, familia a primit 1,3 milioane de euro despăgubiri. Sună bine, nu? Ei bine, nu este suficient. Nicio sumă de bani nu poate înlocui un copil pierdut, nu poate șterge durerea sau aduce înapoi zâmbetele pe buzele părinților îndurerați.
Și totuși, în acest teatru al absurdului pe care îl numim sistem de justiție, se pare că sumele mari de bani sunt menite să ne facă să uităm de incompetența și indiferența cu care sunt tratate aceste cazuri. Un șofer beat, care ar fi trebuit să fie departe de volan, a reușit să pună mâna pe mașină și să curme o viață inocentă. Dar hei, cel puțin familia a fost „compensată”, nu?
Și ce se întâmplă cu șoferul? Ah, da, a primit o pedeapsă de șase ani de închisoare și niște sancțiuni civile. Probabil că va fi eliberat mult mai devreme pentru bună purtare, pentru că așa funcționează sistemul nostru. O palmă pe spate și un „nu mai face” sunt suficiente pentru a repara viețile distruse.
În toată această farsă tragică, ce este cu adevărat revoltător este modul în care autoritățile și instituțiile noastre „protejează” cetățenii. Semnalizarea unei treceri de pietoni după ce un copil a fost ucis nu este o victorie, este o admisie de vinovăție, o dovadă că ceva fundamental este stricat în modul în care ne gestionăm siguranța publică.
Deci, da, familia lui Horia a primit despăgubiri, dar să nu ne lăsăm păcăliți de cifrele mari și să credem că justiția a fost servită. Adevărata justiție nu vine din sume de bani, ci din schimbări reale, din prevenirea acestor tragedii și din pedepsirea adecvată a celor vinovați. Până atunci, suntem doar spectatori într-un spectacol grotesc, unde viețile sunt de preț, dar nu sunt neprețuite.
În final, acest caz nu este doar despre cifre și legi, este despre un copil care nu se va mai întoarce acasă, despre părinți care nu își vor mai vedea fiul crescând. Este despre un sistem care continuă să eșueze în protejarea celor nevinovați și în pedepsirea celor vinovați. Este un scenariu repetitiv, un ciclu de neputință și durere, care se repetă mult prea des în colțurile întunecate ale „justiției” noastre.
